În urmă cu 146 de ani, la 14 februarie 1876, americanii Alexander Graham Bell (1847–1922) şi Elisha Gray (1835–1901) au depus, la Oficiul de Patente al SUA din New York (primul, la ora locală 12.00, iar al doilea, la ora 14.00), cererea de brevet pentru invenţia telefonului (brevetată la 7 martie 1876). Pe această diferenţă de timp s-au bazat şi cei care i-au atribuit lui Bell invenţia în procesul care i-a opus multă vreme pe cei doi inventatori. Mai târziu s-a descoperit că aparatul descris de Gray ar fi funcționat corect, în timp ce aparatul patentat de Bell nu ar fi funcționat în varianta inițială.
Alexander Graham Bell a fost un om de știință, inventator și, ulterior, industriaș american, care în anul 1876 a brevetat pentru prima dată în istorie un dispozitiv capabil să emită și să recepționeze cuvintele rostite. În transmițător undele sonore loveau o diafragmă flexibilă de care era atașat un magnet permanent.
Elisha Gray, inventator american, creatorul releului telegrafic cu autoadaptare (1867), al telegrafului armonic (1874), teleautografului (1888) ș.a. Gray a depus la Oficiul de Patente al SUA un document (caveat) prin care descria o invenție a unui aparat pentru transmiterea sunetului vocii prin telegrafie, pe care urma să o patenteze.
Detalii
În 1861 profesorul german Johann Philipp Reis a descoperit un „aparat de vorbit la distanță” care funcționa, dar l-a lăsat la acel stadiu fără a-l mai perfecționa. La scurt timp, Elisha Gray și Antonio Meucci experimentează în SUA transmiterea sonoră prin cabluri electrice. În anul 1873 Bell încearcă să perfecționeze „telegraful harmonic”. Aceste experimentări au folosit mai târziu la înregistrarea sonoră. Construiește „fonoautograful” care înregistrează tonul pe un cilindru înnegrit cu funingine.
Directorii școlilor „Clarke School for the Deaf”, „Gardiner Greene Hubbard” și „Thomas Sanders”, aflând de cercetările „telegrafului harmonic”, se oferă să finanțeze proiectul. Bell descoperă întâmplător transmiterea tonului, cu toate că nu reușește să-l reproducă. La 14 februarie 1876 i se acordă patentul pentru descrierea fenomenului, cu solicitarea de a trimite un aparat care funcționează. Alexander Graham Bell a experimentat cu aparatul inventat de profesorul german Johann Philipp Reis. Reis a denumit aparatul inventat „Telephon” și este inventatorul inițial al aparatului de telefon construit în Germania, în octombrie 1861. Bell a depus cererea pe data de 14 februarie 1876, în America.
Patentul a fost așadar acordat greșit lui Bell în 14 februarie 1876, deoarece aparatul lui nu funcționa. Faptul a dus la mari controverse. Acordarea falsă a patentului lui Graham Bell a avut loc, cum am văzut, cu foarte puțin timp înaintea depunerii cererii de patent a lui Elisha Gray. Gray a realizat perfecționarea aparatului construit de profesorul de fizică Reis și a prezentat, spre deosebire de Bell, un aparat în stare de funcționare. Bell a prezentat și el un aparat în stare de funcționare, dar mult mai târziu, după acordarea oficială a patentului, iar acest aparat nu era construit după patentul inițial. Deci și acordarea patentului și denumirea de inventator al telefonului este greșită.
După această realizare, Bell ajunge, împreună cu Thomas Sanders și Gardiner G. Hubbard, unul dintre proprietarii companiei „Bell Telephone Company”.
