În luna martie 2013, exact acum șase ani, scriam despre oameni care au ales să-și continue viața adunând, scormonind, alegând din mormanul de gunoaie ceea ce li se pare util și, din păcate, comestibil. Azi ca și atunci oamenii (unii, dar din ce în ce mai mulți) scormonesc prin tomberoane, lăsând pe trotuare, pe locurile de parcare plătite, pe și sub mașini tot ceea ce nu se alege a fi demn de dus acasă. După ei vin șobolanii care își fac cuiburi în mașinile celor care au locuri de parcare în preajma spațiilor unde sunt ”asamblate” suporturile pentru resturile menajere. Recunosc, sunt una dintre ”beneficiarele” prezenței gunoaielor și, implicit, ale coabitării forțate cu șobolanii. Am fost la autorități, am dovedit ceea ce era de dovedit, dar situația nu s-a schimbat, ci a ”evoluat” pentru că și oamenii, locatarii, au ajuns să arunce la întâmplare tot ceea ce le prisosește sau, și mai rău, ”depozitează” moloz, resturi de gresie, ferestrele care au fost schimbate etc. Astăzi, la șase ani distanță după primele avertismente, după rugăminți, hârtii (nu spun cereri, că ele au rămas la stadiul de hârtii), situația nu s-a schimbat, de aceea am să reiau și acel text, în ideea că poate cineva va observa. Nu cred, dar cum bine știți, speranța moare ultima!
Stăteam şi mă gândeam, uitându-mă pe ştirile cotidiene care ne informează cât s-a furat, cum s-a furat, cine e cercetat, cine e achitat, cine e condamnat, ce crime, violuri, bătăi s-au mai întâmplat, mă gândeam că viaţa noastră, a celor neimplicaţi, este o goană nebună în ritmul evenimentelor derulate pe micul ecran. Avem guvern, miniştri, mulţi, parlamentari mulţi cum n-are nimeni pe pământ, care parlamentari au echipe, șoferi, maşini, secretare, consilieri, şefi de cabinet etc., adică nenumărate persoane. Vă imaginaţi că dacă n-ar fi fost Palatul Parlamentului, unde ar fi încăput atâta amar de oameni? Poate pe stadion, mă gândesc eu. Asta e legea şi unde-i lege nu-i tocmeală.
Am făcut o mică divagaţie despre cei aleşi, despre cei care sunt mâini drepte, mâini stângi (unii sunt stângaci!), capul sau picioarele aleşilor, pentru a trece la o categorie ”socio-profesională”, cea a controlorilor de gunoaie. Spun asta fiindcă au ajuns o breaslă, cu teritorii bine delimitate, căci până şi câinii comunitari i-au învăţat. Dacă apare un intrus, ei, câinii, dau alarma, lătră de parcă au venit lupii la stână. Dar şi aceştia sunt împărţiţi pe categorii. Cu ceva timp în urmă am prins un crâmpei de conversaţie între doi controlori şi am aflat că-şi făcuseră case şi căutau firme de termopane care să aibă preţuri convenabile. Aceştia aleg peturi, electronice şi electrocasnice şi nu umblă prin resturi menajere. Alţii umblă prin gunoaie şi se hrănesc cu ce găsesc, fiindcă orice bănuţ este dat pe băutură şi droguri, în special aurolac. Ar mai exista o altă categorie, cea care adună de toate, haine vechi, tigăi, sticle, borcane şi dacă sunt primii la tomberoane, iau cu toptanul în cărucioarele special amenajate. Nu cer de pomană decât cei care beau şi se droghează, ceilalţi sunt tăcuţi şi îşi fac treaba fără să-ţi arunce măcar o privire. Toată lumea sau aproape toată lumea a înţeles că gunoiul se pune în pungă menajeră sau într-o pungă oarecare, în nici un caz aruncat din găleată. Efortul este inutil, spun eu, fiindcă aceşti saci sunt ”hăcuiţi” de cei sus-menţionaţi şi ideea europeană de a pune gunoiul pe categorii şi în saci este o dulce ironie.
Adaug azi, martie 2019, că nimic nu s-a schimbat, totul e la fel ca acum nu știu câți ani, adică politica, lupta, nepotismul, alianțe secrete, mai puțin secrete, bani, state paralele (fiecare grupare politică, sau aproape, cu statul său paralel!), corupție, știri contradictorii, depinde cine de cine depinde, pardon votează sau susține (e doar un joc de cuvinte, că viața e mult mai complicată), acuzații, dovezi (și ce dacă?!), poporul, ah, poporul… fiecare om cu statul lui, pardon, cu statutul lui de cetățean liber, încrezător într-o stângă – dreaptă sau invers, nu contează, că gunoaiele rămân acolo unde sunt, poate un pic mai mult, că și ele au libertatea lor de a alege unde stau.
Vezi arhiva rubricii Năravul din fire de Pușa Roth
