În cadrul parteneriatului media dintre Masteratul pentru Traducerea Textului Literar Contemporan – Engleză (MTTLC), din cadrul Universității București (Facultatea de Limbi și Literaturi Străine) și Leviathan (v. articolul din 29 decembrie 2024, click aici), publicăm traduceri ale masteranzilor pe site-ul leviathan.ro și în revista culturală trimestrială „Leviathan”. Textele încredințate de redacția noastră, majoritatea publicate în revista „Leviathan” sau din volume apărute la Editura Leviathan, sunt diverse: poezie, proză, teatru, reportaj, literatură pentru copii, critică muzicală și curiozități din istoria muzicii, istorie, eseuri etc. Pentru că aceste traduceri sunt la rândul lor un act de creație, vom publica în viitor o antologie a acestora la Editura Leviathan.
Astăzi, un poem de Valentin Busuioc, tradus în limba engleză de Ana Maria-Duță.
Grupajul integral de poeme de Valentin Busuioc în versiunea tinerei traducătoare va apărea în nr. 3 (32), iulie–septembrie 2026 al revistei trimestriale „Leviathan”.
În revista trimestrială „Leviathan”, nr. 2 (31), aprilie–iunie 2026, aflată în tipar, veți putea citi poezii de Valentin Busuioc și o excelentă cronică literară la antologia sa Rugăciunea de iarnă, scrisă de Dorina Brândușa Landén. În același număr, 16 pagini de proză și poezii de Rudy Roth, Emil Mureșan, Valentin Emil Mușat, Mircea Bodnariu, George Corbu, Cornelia Bartels, Iuliana Corina Mihalache, versiuni în limba engleză de Ana-Maria Duță, Sorina Lincă, Diana Gabriela Radu, Ruxandra Bujor, Costina Spînu, Alexandra Sandu la rubrica MTTLC.
Valentin Busuioc
Fără cuvinte
azi m-am trezit devreme
toată noaptea am visat că le recitam poezii serafimilor
și trebuia să utilizez cât mai multe cuvinte
niciodată pe-acelaşi sau unul asemănător
deoarece la fiecare greşeală lor le cădea câte-o pană
iar în lume se mai stingea câte-un poet
şi fiindcă la noapte aş putea avea acelaşi vis
m-am gândit să mai elimin din ele
am luat dicţionarul
am citit pagină cu pagină
cuvânt cu cuvânt
apoi am început să le tai cu o linie neagră
suficient de groasă cât să cuprindă literele cu coadă
dar şi pe cele moţate
cum vedeam unul care avea sinonime
cum îl tăiam
ori pe altul
pe care nu-l ştiam
la fel făceam
cum vedeam un termen de care nu mai auzisem de mult
hârşti cu carioca pe el
de i se făcea frig odată ce era întuneric în lumea lui
şi devenea tot mai mititel
că nici să se pipăie nu mai putea
apoi dispărea şi locul său imaculat se făcea
şi cu mare grabă îndată am ajuns la litera m
chiar la cuvântul moarte m-am oprit
din negru cum era
cum i-am dat cu carioca peste frunte
cum a strălucit
mai că nu-mi venea să cred
aşa că din nou i-am dat
iar şi iar
până când s-a consumat toată
văzând că nu mai pot avansa către alte cuvinte
mi-am luat lexicul şi-am plecat spre librărie
să-mi cumpăr altă cariocă
însă în autobuz m-am întâlnit cu unii
le-am povestit totul
iar ei s-au luminat la faţă de o aşa mare descoperire
mi-au luat dicţionarul din mâini
au găsit cu totul alte cuvinte
şi-au început să le taie cu ce se nimerea
ba chiar un bătrân şi-a înţepat degetul
şi cu sângele lui le ştergea
aşa că atunci când am coborât în staţie
tăiasem deja jumătate
și dicţionarul era cu mult mai uşor
dar fiindcă era prea devreme
librăria avea lacătul pus
e închis
se deschide abia la zece fix
a zis cineva citind pe uşă
așa că am luat dicţionarul
am şters
lacăt închis zece şi fix
și imediat s-au deschis uşile
şi ne-a poftit înăuntru librarul
care apăruse acolo ca printr-o minune
unii nerăbdători
l-au întrebat dacă nu cumva are carioci
da
din alea negre
a răspuns
şi ni le-a dat cu mare-ncântare
deoarece le avea crescute în degete
şi tocmai ce-l dureau foarte tare
după aceea ne-am pus pe treabă
a început să ne fie bine
zâmbeam
iar fiindcă timpul trecea mult mai repede
pe dată s-a înserat
şi mai erau atât de puţine cuvinte pe lume
încât abia de ne mai vorbeam
era de ajuns să dăm din mâini și ne înţelegeam
apoi nu am mai dat nici din mâini
unul le tăiase din greşeală
asta am priceput când a clipit şi i-a curs o lacrimă
una singură
fiindcă un altul le-a şters cu gândul pe următoarele
iar într-un târziu am văzut cu uimire
cum dispăreau de lângă noi
scaunele mesele cărţile pereţii acoperişul librăriei
străzile şi întregul oraş
chiar cerul a dispărut cu tot cu păsări
şi câte stele am putut vedea atunci cu ochiul liber
însă cuvântul moarte tot mai era la locul lui
și tremura din toate literele singur pe pagină
iar nouă ni s-a făcut milă şi i-am spus:
nu-ţi fie teamă
te iubim
atunci s-a ridicat timid în genunchi
apoi în picioare
ca o armonică s-a desfăcut
şi după ce i-au dat aripi
cu mare bucurie s-a înălţat
ne făcea semne să-l urmăm
şi-abia atunci pieliţa vieţii s-a dat la o parte
am închis ochii
am văzut raiul ca şi cum am fi sub pământ
am zărit râmele
și am plâns fără lacrimi de ne tremurau cămăşile
fiindcă ne bucuram că şi râmele ajung în rai
pe urmă am rămas fără încălţăminte
fără haine
chiar fără unghii şi păr
am rămas goi
doar cu carnea noastră curată
însă nu ne-a fost frig
nici nu ne-am ruşinat
eram cu toţii tineri
fericiţi ca la facerea lumii
întrucât dicţionarul era şi el gol
şi lumina universul întreg
având corola din pagini albe
iar pe noi
drept semne de carte
Leviathan, Anul VII, Nr. 4 (25), octombrie–decembrie 2024, pp. 38–39
Valentin Busuioc
Wordless
Translated into English by Ana-Maria Duță
today I woke up early
all night I dreamt that I was reciting poems to the seraphim
and I had to use as many words as possible
never the same or similar ones
because for every mistake they would lose a feather
and a poet would perish on earth
and because I might have the same dream tonight
I thought of eliminating some of them
I picked up the dictionary
I read page by page
word by word
then I started crossing them out with a black line
thick enough to cover the tailed letters
and the crested ones
once I saw one that had synonyms
I would cross it out
and with those
I couldn’t figure out
I would do the same
once I saw a term I hadn’t heard of in a while
slash! on it with the marker
and it froze as its world darkened
and it got smaller and smaller
that it couldn’t even be touched anymore
then it would vanish and its spot would be pristine once more
and as I hastily reached the letter m
I stopped at the word death
as black as it had been
once I smeared its forehead with the marker
it shone brighter
I could barely believe it
so I did it again
and again and again
until I used it all up
seeing that I couldn’t move on to other words
I took my lexicon and went to the bookstore
to buy another marker
but I met some guys in the bus
I told them everything
and their faces lit up from such a big discovery
they snatched the dictionary from my hands
came upon entirely different words
and began crossing them out with whatever they could find
an old man even pricked his finger
and he erased them with his blood
so when I got off at the station
we had already crossed out half of them
and the dictionary was lighter
but because it was too early
the bookstore was locked
it’s closed
it doesn’t open until ten o’clock sharp
somebody read off of its door
so I grabbed the dictionary
I erased
locked closed ten and sharp
and the doors opened immediately
and we were welcomed in by the bookseller
who had appeared out of thin air
some of them asked impatiently
if he perhaps had some markers
yes
the black kind
he replied
and gave them to us gladly
for he had them growing on his fingers
and they were starting to hurt badly
after that we got to work
we were starting to feel better
we were smiling
and because time was passing so much faster
the sun suddenly went down
and there were so few words on earth
that we could barely speak to one other
it was enough to wave our hands around and we understood each other
then we stopped waving our hands
someone had crossed them out by mistake
that was what I realized when he blinked and a tear fell down his face
only one
for someone else erased the next ones with his mind
and eventually we gaped at how
the bookstore’s chairs tables books walls roof
the streets and the entire city
were disappearing in front of our eyes
even the sky with all its birds had disappeared
and how many stars we could see then with the naked eye
yet the word death was still in its place
and all its letters trembled as it found itself alone on the page
and feeling sorry for it we said:
don’t be afraid
we love you
it was then when it timidly raised to its knees
then to its feet
unfolding itself like a concertina
and after growing wings
it soared gleefully
it beckoned for us to follow
and only then the skin of life peeled off
we shut our eyes
we saw heaven as if we were underground
we spotted the worms
and tearlessly cried our eyes out
for we were happy that worms also went to heaven
then we were left without our shoes
without clothes
even without our nails and hair
we were left bare
with only our pure flesh
yet we weren’t cold
nor were we ashamed
all of us were young
joyful as the creation of the world
because the dictionary was bare as well
and it was lightning up the entire universe
with its crown made of white paper
and with us
as bookmarks
Leviathan, Year VII, No. 4 (25), October-December 2024, pg. 38–39
Vezi: https://leviathan.ro/revista-trimestriala/
Portalul Editurii Leviathan, click aici.
Cărți ale Editurii Leviathan și revista „Leviathan” (ultimele exemplare) la Librăria „Mihai Eminescu” din București, click aici.
