”Firescul absolut” de Lică Barbu

280
Lica Barbu intamplari de peste zi de vergil matei

logo carte rubrica leviathan.roImpresii despre cartea ”Întâmplări de peste zi” de Vergil Matei 

Cu deplină responsabilitate, fără a şovăi că greşesc, pot defini în cele două cuvinte din titlu cartea lui Vergil Matei, ”Întâmplări de peste zi” *)Carte pe care am citit-o de curând, dar nu cred că o voi termina vreodată. Ea este la orice pas, este în noi, este Viaţă. Este pe stradă, este în oamenii de lângă noi, e în mama fiecăruia, este un Univers de observaţie a Lumii în care trăim.

Ne naştem şi umblăm o viaţă, prin toate colţurile societăţii umane, dar puţini deschidem ochii pentru a ne vedea şi pe noi. De aceea se nasc oameni ca Vergil Matei pentru a ne arăta clipele adevăratelor trăiri pe care le pierdem în tăvălugul de neoprit al timpului.

Firescul şi simplitatea povestirilor nu vin nu numai din ”întâmplările de peste zi”. Cuvântul românesc, regionalismele, dar şi arhaismele care nu trebuie uitate conturează literatura din acest volum într-un tablou pur românesc. Iar asta trebuie să fie o mândrie pentru noi toţi. Pentru că, dragi cititori, sau viitori cititori ai acestei cărţi, am cam pierdut albia cu apă cristalină a limbii române, poluată la orice pas de inși certați cu gramatica, dar clar intenţionaţi să ne prostească și să ne facă să ne pierdem identitatea românească. Observaţia se poate aplica la orice discurs politic, la kitschurile industriei de divertisment, dar şi mai grav, la multe creaţii din literatura contemporană.

Cartea lui Vergil Matei nu este numai literatură, este – o spun cu certitudine – și un manifest de apărare a limbii române. Nici nu aş ezita să-l pocnesc cu cartea peste gură pe cel care poceşte limba română. Iată şi un motiv pentru care România merge prost, pentru că se vorbeşte prost româneşte. Şi asta se vede clar. Nimeni nu o poate contesta.

Pentru mine personal, naraţiunea lui Vergil Matei curge aşa de armonios şi melodios, încât, parcă, următorul cuvânt din frază, care vine la rând sub ochii mei, l-aş scrie chiar eu. Intuiţia de a-mi imagina ce ar urma să scrie în povestire nu vine din talentul meu nativ, ci din normalitatea stărilor în care trăim, din construcţia noastră umană, aşa cum bine ni le descrie Vergil Matei. Firescul absolut e ştampila fiecărei povestiri.

Satul natal al autorului, omniprezent în mai toate povestirile din carte, ne face mai nostalgici, mai cu dor de locurile natale. Ne regăsim, într-o aducere aminte, până şi în gardul curţii ridicat de bunicii noştri sau în coteţul putrezit de vreme al căţelului, membru şi el al familiei din copilăria noastră. Şi cum să nu laşi o lacrimă pentru apuse vremuri? Renaşterea lor în sufletul nostru este mult mai înălţătoare atunci când cei care ne lasă într-o carte imagini sepia, ne răscolesc cu nostalgii cutremurătoare. Sentimentul celui care nu-şi uită locul din care a plecat este o virtute. Iar virtutea de a-ţi păstra obârşia neamului prin cuvânt scris merită un loc special într-o bibliotecă, nu pentru că ar fi locaş de cultură, ci pentru ca tânăra generaţie să culeagă cartea din raft, cu dorinţa românului de a şti cine e în această ţară, predând ştafeta graiului limbii române generaţiilor viitoare, aşa cum şi strămoşii noştri au făcut-o.

Multe povestiri din carte mă propulsează în trecut, la vârsta tinereţii. Şi atunci, nu poţi rămâne indiferent când se scrie despre tine. Absorbi cuvânt cu cuvânt.

Parcă-mi vine pe limbă să vă povestesc pe scurt câteva minunate ”întâmplări de peste zi”, dar mă abţin. De ce? Simplu. Citiţi cartea şi veţi găsi răspunsul.

Lectură plăcută, doamnelor și domnilor!

________

*) Volumul se va lansa vineri, 28 septembrie 2018, la ora 17.00, la Bibilioteca Judeteană ”Panait Istrati” (Sala ”Panait Istrati”) din Brăila.

Arhiva rubricii Carte

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.