Medalion Virgil Ogășanu la Radio România Actualități (12–15 iunie 2017)

1607
Virgil Ogășanu în Studioul ”Mihai Zirra” al Radiodifuziunii
Virgil Ogășanu în Studioul ”Mihai Zirra” al Radiodifuziunii

În perioada 12–15 iunie 2017, spectacolele de teatru radiofonic programate la Radio România Actualități (ora 23.05) sunt dedicate actorului Virgil Ogășanu. Din creația sa radiofonică, Teatrul Național Radiofonic a selectat patru spectacole de excepție: ”Şase schiţe umoristice” de Costin Tuchilă (regia: Vasile Manta, 2017), ”Vorbe de clacă” de Ioan Slavici (regia artistică: Dan Puican, 1990), ”Bolnava prefăcută” de Carlo Goldoni (regia artistică: Dan Puican, 1976), ”Destăinuire” de Nello Rosati (regia: Titel Constantinescu, 1978) – un regal de teatru radiofonic, în miez de iunie, în care, alături de Virgil Ogășanu, îi veți putea reasculta, pe: Ileana Stana Ionescu, Ştefan Bănică, Rodica Popescu Bitănescu, Eugen Cristea, Mircea Constantinescu, Adriana Trandafir Cornel Vulpe, Rodica Mandache, Ştefan Mihăilescu Brăila, Octavian Cotescu, Mariana Mihuţ, Dem Rădulescu, Horia Căciulescu, Alexandru Arşinel, Ion Marinescu.

Difuzat în premieră absolută în 23 ianuarie 2017, la Radio România Actualități, spectacolul ”Şase schiţe umoristice” de Costin Tuchilă, reprogramat luni, 12 iunie 2017, la ora 23.05 este, după cum s-a spus ”reprezentarea unei lumi imediate, necosmetizate, iar personajele care populează această lume sunt fidele, prin construcția lor, unei tipologii reale și, totodată, paradoxale”. Cele șase schițe umoristice cuprinse în spectacol sunt: ”Nu mă ocup eu!”, Criticul ”Parpalac”, ”Dialog contemporan”, ”Ciobolanu”, ”Multilateral și postmodern”, ”Implementarea reformei”. Regia artistică: Vasile Manta. În distribuţie: Virgil Ogăşanu, Eugen Cristea, Mircea Constantinescu, Adriana Trandafir, Alexandru Georgescu, Liliana Pană, Ştefan Velniciuc, Daniela Ioniţă-Marcu, Ioana Calotă, Oana Răsuceanu, Cristian Simion. Regia de studio: Janina Dicu. Regia de montaj: Mirela Anton şi Radu Verdeş. Coloana sonoră: Vasile Manta. 

Fragment din spectacol: ”Multilateral și postmodern”

”Râdeţi, oameni buni, dacă vă vine! Autorul pare c-ar vrea să ne avertizeze că totul nu-i atât de rău, dar poa’ să-ţi vină…
Umorul lui – satiră pură.
Interpretarea actorilor – de un autentic răvăşitor.
Am râde noi de chipul scălâmbăiat al realităţii cu care ne confruntăm zi de zi. Dar râsul doare.” –
Paula Romanescu, ”Când râsul doare”Revista Teatrală Radio, 1 martie ianuarie 2017.

Eugen Cristea despre teatrul radiofonic și spectacolul Șase schițe umoristice de Costin Tuchilă

Costin Tuchilă este un autor care practică un umor de o factură cu totul aparte în peisajul scrierilor acestor vremuri. Nu știi unde să-l încadrezi; poate să-l încadrezi într-o viitoare școală de umor Costin Tuchilă.” – Eugen Cristea.

”Spectacolul, prezentat în acea seară în premieră absolută la Radio România Actualități, este o mică frescă actuală de moravuri și tipologii, îmbrățișând în «Șase schițe umoristice» universuri familiare în lumea noastră de zi cu zi, amplificate însă sub spoturi puternice și tușe energice ale unei observații penetrante.” – Mariana Ciolan, ”S-a născut un autor dramatic”, Revista Teatrală Radio, 28 ianuarie 2017.

Virgil Oșasanu la înregistrarea spectacolului ”Șase schițe umoristice” de Costin Tuchilă, Studioul ”Mihai Zirra” al Radiodifuziunii
Virgil Oșasanu la înregistrarea spectacolului ”Șase schițe umoristice” de Costin Tuchilă, Studioul ”Mihai Zirra” al Radiodifuziunii, 29 noiembrie 2016

Râsul în ramă sau Umorul pe unda Tuchilă

Cronică de teatru radiofonic de Cristina Chirvasie

Sase-schite-umorirstice-de-costin-tuchila
Grafica CD: Ion Andrei Puican

În ultima vreme nu m-am mai întâlnit cu umorul. Dădeam odată peste el pe te miri unde. Într-un colț de surâs, la coada unui ochi, într-un meci de cuvinte, într-un gest de amiciție, într-o frază muzicală, pe scuarul din fața unei școli, pe o bancă în parc, între valurile mării, între rafturile unei biblioteci sau pe refugiul de tramvai. De un timp încoace însă nu l-am mai zărit. Unii mi-au spus c-ar fi emigrat odată cu cele două milioane de români care au plecat din țară. Alții mi-au spus că, la cum stau lucrurile pe la noi, o fi zis că e inutil și și-o fi luat câmpii. Dar eu îl caut zilnic. Uneori mi se pare că-l zăresc alergând printre oamenii care umblă grăbiți pe trotuare, dar îmi dau seama că e doar o părere. Nu fac altceva decât să mă lovesc de privirile triste ale unor rătăciți într-un diurn difuz și incolor.

Deunăzi, în autobuz, am văzut o muscă. Supraviețuise gerului de afară, călătorind probabil printre căciuli care mai de care mai serioase. La un moment dat s-a așezat pe moțul mare și ciufulit al unei tinere care se ruja în ascuns, oglindindu-și restul de chip nepitit sub căciulă, în geamul mătuit de reclame. Am zâmbit, riscând ca insul de lângă mine să creadă c-am mintea plecată aiurea. Am zâmbit nu cu gândul la zicală, ci la William Thackeray, celebrul autor al Bâlciului deșertăciunilor”, care spunea despre simțul umorului că este unul din cele mai bune articole de îmbrăcăminte pe care cineva le poate purta în societate. Așa și musca aceasta. Aducea cu un accesoriu vestimentar și părea că are mai mult umor decât toți călătorii la un loc, insistând să rămână pe moțul acela semeț și zbârlit. Fără să vreau gândul mi s-a dus la Tudor Mușatescu care a putut intui satira în înțepătura unei albine și mi-am ascuns zâmbetul sub pălăria lui Beaumarchais care spunea ceva ce se potrivește atât de bine cu tot ce se întâmplă în România de azi… mă gândesc să râd, ca să nu fiu silit să plâng.

Costin Tuchilă
Costin Tuchilă

Cred că umorul este cel de-al șaselea simț, atrofiat astăzi însă de pieirea bunului-simț și întronarea egoismului în această lume secularizată în care a dispărut elementara păsare de celălalt. Atrofierea lui, din păcate, ne-a făcut viețile gri și ne-a alterat discernământul, care nu este altceva decât putința noastră de a valoriza realitatea. Din cauza aceasta trăim ficțional și ne cufundăm într-o existență imaginativă, consolându-ne prin imaginație, pentru ceea ce nu suntem, cum zicea Churchill. Umorul însă este acela care, culmea, ne consolează tocmai pentru ceea ce suntem.

Mai există, din fericire, și oameni sănătoși care încearcă să-și folosească inteligența sperând că demersul lor face bine celuilalt. Un astfel de om este și scriitorul Costin Tuchilă, unul dintre motoarele Teatrului Radiofonic, autorul unor savuroase schițe umoristice difuzate în premieră pe 23 ianuarie 2017 la Radio România Actualități și a căror punere în undă a fost semnată de prolificul regizor Vasile Manta. Costin Tuchilă, ca un cunoscător fin al fenomenului teatral modern și post-modern și, prin extensie, al celui artistic, cu toate palierele sale, a creat șase secvențe sau, poate mai degrabă, tablouri, care au ca numitor comun etalarea unei realități indeformabile. Umanistul André Gide scria cândva un lucru care cred că i se potrivește lui Costin Tuchilă, ca umorist. Cu cât este mai inteligent, cu atâta un umorist are mai puțină nevoie să deformeze realitatea ca să o facă mai semnificativă.

Nu ma ocup eu Costin Tuchilă
Ilustrație la schița ”Nu mă ocup eu!”

Cele Șase schițe umoristice” sunt reprezentarea unei lumi imediate, necosmetizate, iar personajele care populează această lume sunt fidele, prin construcția lor, unei tipologii reale și, totodată, paradoxale. Când le asculți pe Funcționarele din Nu mă ocup eu!” (prima schiță din această suită umoristică) ai senzația că le cunoști de mult pentru că întâlnirile cu realitatea ți-au divulgat deja caracterele lor. Invariabil întâlnirile noastre cu un atare sistem funcționăresc, ca cel pe care îl reproduce dramatic Costin Tuchilă, sunt tulburătoare. Această tulburare dereglează sistemul și lezează individul până într-acolo încă acesta își poate pierde busola.

Ilustrație-la-Criticul-Parpalac
Ilustrație la ”Criticul Parpalac”

Întâlnirea cu Criticul Parpalac” îți învolburează mintea cu gândul la falsitatea și superficialitatea acestuia. Un personaj care poate ar merita să fie dezvoltat într-o formulă dramatică mai amplă pentru că, dintre toate tipologiile aduse în undă prin această suită, acesta acoperă o arie umană mai vastă. În spatele lui se ascund și orgolioșii și prostănacii și gomoșii și stupizii. Costin Tuchilă mânuiește armele absurdului într-o manieră cât se poate de directă. Dialogul contemporan” (cea de-a treia schiță) este exemplul deplin. Dintre toate cele șase schițe aceasta trădează masca tristă din spatele umorului lui Costin Tuchilă. Un meci de cuvinte dintre doi soți, care de la distanță ar putea părea o tachinare obișnuită, trădează însă dezastrul care afectează o mare parte a familiilor moderne în care sentimentele au dispărut. Un dialog contemporan, așadar, bine articulat dramatugic, intenționat construit ca predictibil, pentru ca accentul să cadă pe extra-textul uman.

dialog-contemporan-de-costin-tuchila-umor-teatru-radiofonic
Ilustrație la ”Dialog contemporan”

”Ciobolanu”(schița cu numărul patru) construită din nou pe calapodul previzibilului, fără elemente-surpriză, este un savuros dialog între două personaje fantomatice, un curios și un subaltern, aproape nevertebrate. Întâlnirea acestora cu realitatea se face la nivelul ecoului pe care îl au articulările lor și le transformă într-un duet al absurdului tradus printr-o jenantă perorație. În penultima schiță, Multilateral şi postmodern”, umorul este explicit și se joacă cu situația, într-un tandem de un comic debordant. Un platou de televiziune, o emisiune de o mediocritate extremă, un dialog excepțional între nimeni și nimeni, despre nimic. Costin Tuchilă își încheie suita cu un text fără vârstă, conjunctura tradusă teatral este valabilă și la trecut și la prezent și, spre disperarea unanimă din acest moment al istoriei noastre, probabil și la viitor.Implementarea reformei” capătă astfel valoarea unui semnal de alarmă și poate din această cauză nu produce un comic entuziasmant.

Vasile Manta
Vasile Manta

Da, pesemne că trăim într-o lume plină de funcționari, comeseni și scriitori, curioși și subalterni, o lume care pare că nu ne mai poate surprinde. Și totuși… Sextetul umoristic al lui Costin Tuchilă, îmbrăcat în haină radiofonică de o distribuție dinamică și bine asezonată cu textele, compusă din Virgil Ogăşanu, Adriana Trandafir, Ștefan Velniciuc, Eugen Cristea, Liliana Pană, Oana Răsuceanu, Ioana Calotă, Daniela Ioniţă-Marcu, Mircea Constantinescu și Cristian Simion, ne convinge că lumea aceasta are încă puls. Și ne mai spune ceva… Că lumea aceasta este însă prea complicat de simplă.

Așadar umorul n-a emigrat. Iată-l! L-am regăsit la Teatrul Național Radiofonic. Și printr-o inedită aritmetică dramatică a devenit, prin condeiul lui Costin Tuchilă, exact ce spunea demult Grigore Moisil, părintele informaticii românești și unul dintre cei mai buni matematicieni ai lumii. Umorul este astăzi un cocktail de revoltă şi disperare. S-a adaptat la mersul lumii și își mai face apariția, când și când, și numai în locurile unde știe că e bine primit.

Revista Teatrală Radio, 30 ianuarie 2017

Vezi și: Imagini de la înregistrarea spectacolului pe pagina de facebook: https://www.facebook.com/%C8%98ase-schi%C8%9Be-umoristice-de-Costin-Tuchil%C4%83-1145742848858173/?fref=ts 

Să implementăm reforma și să creștem audiența! de Costin Tuchilă, Leviathan.ro

Arhiva Theatrum

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.