”Navigând printre sensuri” de Christian Tămaș

168
cronica literara christian tamas

cronica literara leviathan.ro logoVersiunea în limba franceză a volumului de versuri al lui Marian Drăghici, lumière, doucement” (L’Harmattan, Paris, 2018), realizată de scriitoarea și traducătoarea Sonia Elvireanu reprezintă o întreprindere deloc ușoară, căci transpunerea unui text din limba maternă a traducătorului într-o altă limbă presupune, dincolo de o cunoaștere egală sau cel puțin aproape egală a celor două limbi, efortul celui care traduce de a-și părăsi orizontul lingvistic și cultural înnăscut pentru a se transplanta într-un orizont lingvistic și cultural dobândit, efort accentuat, de cele mai multe ori, de o serie de factori, între care cel spațial poate juca un rol important. Altfel spus, pentru a ne referi la cazul de față, unui traducător român trăitor în Franța ar trebui să-i fie, cel puțin teoretic, mai ușor să traducă din limba sa maternă în franceză, decât unui traducător român care trăiește în România și face același lucru. Dincolo de tipare și teoretizări însă, ceea ce contează rămâne harul celui care traduce, capacitatea sa de a simți limba țintă, de a i se substitui receptorului nativ al mesajului și de a asigura o înțelegere cât mai corectă și mai apropiată de original a textului tradus.

Sonia Elvireanu se află la a patra încercare de acest fel, după ”Între Răsărit și Apus/Entre le Lever et le Coucher” (Ars Longa, 2014), ”Umbrele curcubeului” / ”Les ombres de l’arc-en-ciel” (Ars Longa, 2016) și ”Le silence d’entre les neiges” (L’Harmattan, 2018), dar, fie că este vorba de propria operă sau de opera altcuiva și chiar dacă versurile sunt albe, dificultatea echivalării metaforei și a atmosferei poetice reprezintă o provocare constantă pe care traducătoarea o acceptă și o articulează într-un demers dus, cu minuțiozitate, la bun sfârșit: ”fără iubire sunt numai bun /să crească din mine absenţa /un arbore fastuos /mlădiu /până la cer. // – ca din inima morţilor? /– ca din inima morţilor! acolo sus /pe ramul de vârf te legeni tu goală /în braţe cu oul primordial proaspăt scăpat /din pasărea lui Char, spirituală” (”zece ani într-o clipă de vânt te-a dus”) – „sans amour /je suis vraiment bon /à faire pousser de moi l’absence /un arbre fastueux, /souple, /jusqu’au ciel. //– comme du coeur des morts ? /– comme du coeur des morts. //là-haut /sur le rameau au sommet tu te berces toute nue /tenant dans tes bras l’oeuf primordial /fraîchement pondu /par l’oiseau spirituel de Char” (”un arbre fastueux, souple, jusqu’au ciel”).

Ca în orice traducere literară, există destule momente în care traducătorul este nevoit să i se substituie autorului în scopul asigurării unei receptări optime a mesajului de către destinatar, iar poezia, mai mult decât proza, îi oferă multiple posibilități de a o face, acest lucru însă aducând cu sine o responsabilitate sporită din partea traducătorului care, mai ales dacă este el însuși scriitor, se vede obligat să navigheze cu mare grijă printre stâncile ascuțite ale sensurilor, pentru a nu scufunda corabia pe care trebuie să o facă să ajungă cu bine la țărm.

Navigând cu acribie și ușurință între Scila limbii sursă și Caribda limbii țintă, Sonia Elvireanu se dovedește un cârmaci priceput al acestui volum elaborat, cu versuri lungi și imagini coborâte parcă din pânzele lui Picasso și Dalí, izbutind să aducă intact la țărmul francofon ”echipajul” poetic al acestui volum și oferind cititorului o versiune remarcabilă a versurilor lui Marian Drăghici, caracterizată prin naturalețe, acuratețe și respect față de valențele deosebite ale textului original.

Vezi arhiva rubricii Cronica literară

Comentați via Facebook

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.