„Punct de vedere asupra literaturii turce (1)” de Urfet Șachir

175
Poeți de divan turci. Sursa foto: fikirkolektif.com
Poeți de divan turci. Sursa foto: fikirkolektif.com

Rima în poezia turcă

Poeţii turci, prin cunoaştere, har şi creativitate, devin una din cele mai frumoase şi mai reprezentative imagini ale literaturii orientale, cu precădere cea turcă. Noţiunile de onoare, misticism, iubire, uniunea armonioasă a opiniei şi sentimentului, graţia romantică a moravurilor şi caracterul sexului, subiectele extraordinare ale trubadurilor (de exemplu, Aşık Veysel) sunt, în general, în ton cu poezia orientală.

Rima, una dintre trăsăturile caracteristice ale poeziei clasice, a fost utilizată de către aceşti barzi în măsura specifică orientală, dar elevaţia spiritului a moderat, uneori, sentimentul de orgoliu şi mai mulţi savanţi adaugă la ştiinţa lor literară cunoaşterea limbilor europene.

Ȋn Orient, în special în Turcia, se ataşează acestui studiu filosofia, nu mai puţin importantă, şi se studiază arta logicii după principii ştiinţifice.

Retorica turcilor este divizată în trei ramuri:

  1. Etimologia;
  2. Cunoaşterea figurilor de stil şi alte combinaţii ale gândirii şi ale limbii;
  3. Alegerea expresiilor şi maniera de a se exprima în proză şi poezie.

Morala intră mult în literatura lor. Principiile generale sunt stabilite de Coran şi diversele comentarii asupra acestuia. Dar în unele dintre tratatele lor morale, toate convenienţele minuţioase ale vieţii, chiar şi formele de politeţe, sunt descrise cu exactitate de autorii de eseuri, în Anglia. Proverbele lui Solomon, Etica lui Aristotel şi Gulistan de Sadi erau cărţile preferate ale turcilor.

A găsi o rimă în limba turcă nu este întotdeauna uşor. Rima, care ajută la îmbogăţirea versificaţiei, este înlocuită aproape fără a adăuga la dificultatea sa uniformitatea terminaţiei, care este, în această limbă, rezultatul asemănării de gen, număr sau persoană, redând utilizarea rimei mult mai uşor. Potrivit lui Cevdet Kudret (Örneklerle Edebiyat Bilgileri), în literatura lumii nu este clar când a început să fie folosită rima şi mult timp după descoperire nu au existat dovezi care să susţină că a fost găsită. Unele literaturi nu au folosit deloc rima (greacă veche, latină, japoneză etc.), iar altele, precum literatura arabă, franceză, turcă ş.a., i-au dat mare importanţă. Ȋnţelegem prin rimă identitatea sunetelor şi silabelor unor cuvinte cu sens diferit, de la sfârşitul versurilor. La sfârşitul secolului al XI-lea, turcii încep să se stabilească în Anatolia şi dezvoltă, în paralel cu tradiţia orală, o tradiţie scrisă aproape de stilul arab şi persan, utilizând o variantă de alfabet arabo-persană. Nouă sute de ani, până aproape de căderea imperiului (1922), cele două tradiţii, orală și scrisă, rămân independente una faţă de alta.

Din Caiet de studiu individual – Limba şi literatura turcă de Urfet R. (Şachir), 1978

Vezi și: Arhiva rubricii Traditiones de Urfet Șachir

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.