Cu un fragment din Matca de Marin Sorescu se încheie recitalul Virginiei Mirea, actriță excepțională, cu disponibilitate pentru roluri de compoziție diverse, ilustrând stiluri diferite de teatru, cu o inteligență și o intuiție artistice rare.
Seria de emisiuni deschisă cu Dramele puterii. Cinci personaje în interpretarea actorului Dan Condurache, în regia lui Cristian Munteanu (difuzată în premieră în 26 septembrie 2004), nu poartă un nume. De ce ar fi trebuit să poarte? Orice generic ar fi fost inutil, pentru că fiecare dintre cele 11 recitaluri de până acum are individualitatea lui, conferită de tema aleasă şi de personalitatea actorului (actorilor) supuşi probei de forţă presupuse de un asemenea recital, în care interpretează cinci roluri şi trebuie să fie ei înşişi dar totodată diferiţi, cu un singur mijloc de expresie: vocea. Într-un reportaj la TVRM, Marina Roman caracteriza aceste emisiuni cu o sintagmă potrivită: eseuri teatrale. În „Cronica Română’’, Eugen Comarnescu le califica drept exerciţii de virtuozitate. Cât despre alegerea textelor, intenţia noastră a fost ca, oprindu-ne la o temă sau la o tipologie, să oferim titluri semnificative din istoria dramaturgiei universale, urmând metabolismul secret al temei sau evoluţia personajului, dar şi potrivite personalităţii artistice a actorului, capacităţii sale proteice, valorificate plenar de regizorii Cristian Munteanu și Vasile Manta. Şi mai cu seamă, înscriindu-ne în rigorile expresive cerute de structura unei emisiuni de teatru radiofonic.
Teatrul Național Radiofonic vă propune să ascultați duminică, 12 martie 2017, la ora 14.00, la Radio România Cultural, recitalul „Chipuri ale feminităţii”. Cinci personaje în interpretarea actriţei Virginia Mirea. În acest spectacol Virginia Mirea interpretează rolurile: Mirandolina (Hangiţa de Carlo Goldoni), Lady Windermere (Evantaiul doamnei Windermere de Oscar Wilde), Filumena Marturano (Filumena Marturano de Eduardo de Filippo, Catarina (Îmblânzirea scorpiei de Shakespeare), Irina (Matca de Marin Sorescu). În celelalte roluri: Dan Condurache, Gabriela Popescu, Cristian Iacob, Petre Moraru, Constantin Dinulescu. Regia de montaj: Bogdan Golovei şi Robert Vasiliţă. Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: Mihnea Chelaru. Regia artistică: Cristian Munteanu. Realizatori: Costin Tuchilă şi Puşa Roth. Data difuzării în premieră: duminică, 29 ianuarie 2006.
Spre deosebire de celelalte recitaluri din această serie (vezi pagina Teatrul Național Radiofonic, secțiunea Cinci personaje în interpretarea unui actor) care urmau o idee tematică sau tipologia unui personaj, recitalul Virginiei Mirea propune cinci chipuri ale feminităţii, pe cât posibil diferite: Mirandolina, Lady Windermere, Filumena Marturano, Catarina, Irina, într-o interpretare pe care nu mă feresc să o numesc de excepție prin capacitatea de a realiza o amplă și nuanțată tipologie de personaje, în ipostaze teatrale și ele distincte.
Se spune pe bună dreptate ca proba de foc a oricărui scriitor este analiza sufletului feminin. Pe de o parte datorită misterului feminităţii, pe de alta pentru că e atât de greu să aduci mereu ceva în plus pentru a-l dezlega. A trecut o jumătate de mileniu de când Gioconda surâde pe pânza lui Da Vinci şi tot de atâta vreme enigma ei nu se lasă descifrată. Probabil că nu trebuie descifrată, daca această misterioasă compoziţie de sentimente eventual contradictorii este sinonimă, printr-o fericită reducţie, cu feminitatea.
Se crede – şi nu întotdeauna din comoditate – că sufletul feminin este aproape imposibil de pătruns, ca esenţa psihologiei feminine implică o permanentă evadare din tipare, o confruntare cu imprevizibilul, acceptarea schimbării ca o condiţie paradoxală a conservării bogăţiei sufleteşti.
Şi dacă femeia a fost considerată, într-un mod care şi-a dovedit precaritatea, mai conservatoare decât bărbatul, redusă fiind la funcţia casnică, s-a observat cu mai mult sau mai puţin entuziasm, cât de fragilă a fost această convingere. Atributele feminităţii se află, în fond, într-o relaţie pe cât de fină, pe atât de stabilă cu ideea de transformare perenă a lumii.
Dar nu e nici bine, nici util să încercăm să aflăm dacă nuanţelor fără hotar li se poate atribui cadrul limitativ al unor idei, ce ar putea fi şi ele preconcepute.
Pușa Roth
Virginia Mirea în Filumena Marturano de Eduardo de Filippo, fragment din recitalul Chipuri ale feminității. Regia: Cristian Munteanu, 2006. În rolul lui Domenico Soriano, Dan Condurache.
