”Regina din Saba” de Karl Goldmark – cronică de Gheorghe Miletineanu

36
”Solomon și Regina din Saba” de Giovanni de Min (1789 – 1859)
”Solomon și Regina din Saba” de Giovanni de Min (1789 – 1859)

cronica muzicala leviathan.ro logoFiindcă sunt bolnav de curiozitate – sau de dorință de a mă instrui, așa hodorog cum sunt – m-am grăbit să mă înființez la spectacolul pe care, în cadrul unor Zile ale Culturii Maghiare în Israel, Opera din Budapesta l-a oferit melomanilor tel-avivezi, într-o versiune ”de concert”.

Îmi mărturisesc ignoranța – nu știam de existența compozitorului (1830 – 1915) și am făcut cunoștință cu el prin mijlocirea operei Regina din Saba, pe care, cum spuneam, Opera din Budapesta a prezentat-o la Tel Aviv.

Karl (Károly) Goldmark
Karl (Károly) Goldmark

După ce am văzut acest spectacol – versiune de concert ori ba, a fost totuși un spectacol – m-am documentat un pic în legătură cu compozitorul și am aflat că a compus, în afară de mai multe opere, numeroase lucrări în diverse alte genuri muzicale, câteva dintre aceste lucrări fiind socotite destul de bune ca să rămână în repertoriul permanent al unor soliști de prima mână – un frumos Concert pentru vioară, de pildă. Am ascultat, între timp, câteva dintre ele. Sunt mai toate, ca și Regina din Saba, opusuri romantice târzii. Pe pianul lui Karl Goldmark trebuie să se fi aflat câteva dintre partiturile contemporanului său Richard Wagner, pe care nu l-a copiat, nici imitat, dar de care s-a lăsat influențat. Asta se aude și în opera despre care dau seamă acum.

Subiectul operei – al cărei libret a fost scris de Salomon Hermann Mosenthal – este inspirat din povestea biblică istorisită în I Regi, 10, 1–13 și II Cronici, 9, 1–12, și apoi în Matei 12:42 și în Luca 11:31. Personajul reginei din Saba apare și alte surse – este vorba, probabil, despre o regină etiopiană din secolul al X-lea î.Hr., care, atrasă de faima înțelepciunii regelui Solomon, l-a vizitat și l-a copleșit cu daruri.

Într-o reducere foarte primitivă a istoriei, așa cum apare ea în libretul operei, e vorba de un bărbat sfâșiat sufletește între două femei, una angelică și cealaltă demonică. Ademenit pentru câteva clipe de cea demonică, regina din Saba, bărbatul în chestiune, Assad, se întoarce, tot numai o căință, la iubirea lui cea dintâi, pura Sulamith. Seducătoarea regină din Saba se retrage, și cuplul inițial se stinge într-o furtună de nisip în deșert, reunit prin  moarte pentru totdeauna.

Să lăsăm deoparte subiectul operei – sunt multe opere a căror valoare nu e determinată de calitățile subiectului lor. Genialul Flaut fermecat e cea mai bună exemplificare a acestei ciudățenii.

Muzica operei lui Goldmark e foarte melodioasă – fără nici o facilitate – și nițeluș dulceagă. Sigur, Wagner a trecut pe-acolo. Nu, n-a fost penibil reprodus, dar în orchestrația – foarte bogată – a operei și în liniile melodice ale soliștilor năzuința spre faimoasa melodie infinită se face simțită. Versiunea ”de concert” în care am cunoscut lucrarea mi-a dezvăluit și o anumită disproporție între primele ei două acte, de o lungime neobișnuită, și cele două acte care încheie opera și care sunt, deodată, cu mult mai concentrate și mai dramatice.

Fomula ,,de concert” adoptată de Opera din Budapesta pentru turneu a priit recepționării lucrării lui Goldmark de către public. Șederea impresionant disciplinată a corului pe scaune instalate pe practicabile a fost de o eficacitate extraordinară în acest spectacol. Corul, care are la Goldmark o funcție centrală în transmiterea ideilor operei, a sunat extraordinar de bine și frumos de-a lungul întregului spectacol. Cei patru soliști au slujit compoziția lui Goldmark cu deplin devotament. Nu mă îndoiesc că un Caruso (care a interpretat cândva rolul lui Assad) ar fi slujit mai bine interesele acestei producții budapestane și probabil sunt și voci feminine mai impresionante decât cele acest spectacol.

Mi-e totuși greu să reproșez ceva interpretei reginei din Saba, și la fel nu văd ce-aș putea să-i reproșez interpretei lui Shulamit (creatorul costumelor a îmbrăcat-o la prima apariție într-o rochie albă care o făcea să apară ca o batoză, pentru ca abia în rochia neagră de la doua apariție să putem aprecia silueta elegantă a cântăreței).

Cele patru personaje pe care e clădită întreaga dramă s-au mișcat într-o foarte cuviincioasă schiță de mizanscenă, așa că povestea a fost împărtășită publicului convingător și emoționant. Turneul Operei din Budapesta a prilejuit publicului israelian cunoașterea unei lucrări întru totul remarcabile, care are conexiuni puternice cu cultura ebraică și reprezintă o audiție (și o priveliște) plăcute, chiar dacă Regina din Saba nu se numără printre lucrările fundamentale ale genului. Inițiativa organizatorilor turneului trebuie așadar salutată din toată inima.

Arhiva rubricii Cronica muzicală

Arhiva rubricii Cronica de teatru

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.