Revista Culturală „Leviathan” în atenția presei din Turcia

26 martie 2022

357

În numărul 1 (14) din ianuarie–martie 2022, Revista Culturală „Leviathan” a publicat trei poezii ale poetului turc Cumali Karataș traduse în limba română de colaboratoarea noastră Urfet Șachir, alături de o scurtă prezentare a autorului, la rubrica „Universalia” (versiune bilingvă, turcă-română). Poeziile poartă următoarele titluri: Când ai plecat, Petale de trandafir și Pionier al veacurilor și au ca temă atât dragostea de ființa iubită, cât și iubirea de neam și patrie. Revista ajunsă pe plaiurile turcești a captat atenția autorului și, implicit, a presei care a difuzat știrea cu paginile din Revista Culturală „Leviathan” și fragmente din articolul despre poezia lui Cumali Karataș, scris de Urfet Șachir. De asemenea, textul a fost preluat și publicat și pe internet, pe site-urile diferitelor agenții de presă turcești, fiind disponibil cititorilor din întreaga țară, dar și celor din diaspora turcească. Printre publicațiile turcești care au difuzat știrea se numără: „İlk Haber”, „Yeni Adana”, „Hürryet”, „Metropol”, „Adabul”, „Sanat-Magazin”, „Haber Türk”, „TV48”, „Beyaz Gazete”, „Gazete Rize”, „Mardin Life”, „Gazete Konya”, „5 Ocak Gazetesi”, „Diriliș Haber”, „Gazete Sağlam” ș.a.

Adresăm, pe această cale, mulțumirile noastre distinsului domn Cumali Karataș pentru frumoasa colaborare!

Poezii de Cumali Karataș, prezentare și traducere de Urfet Șachir, în „Leviathan”, anul V, nr. 1(14), ianuarie–martie 2022, rubrica „Universalia”, pp. 24-25, click aici.

Puterea dragostei în poezia lui Cumali Karataș

de Urfet Șachir

Se afirmă, în general, că în poezie cuvintele capătă putere unele de la altele și că poezia este muzică, nu raționalizare, subliniindu-se, de asemenea, aspectul estetic al acestui gen.

Poeziile publicate în diferite reviste turcești sau în volume, Cumali Karataș le-a scris fie cu ritm și rimă, respectând prozodia specifică poeziei turcești, fie în vers liber, aderând la libertatea formei de creație. Poeziei lui nu i se poate răspunde decât tot cu o poezie, pentru ca această vrajă să nu fie ruptă și simfonia născută din versuri să nu fie întreruptă. Imaginile creionate iscusit de condeiul său de aur m-au captivat din momentul în care am început să-i citesc poeziile. Iar pe măsură ce am reușit să intru în universul său creator, am reușit să prind aripi. Simțind îmbinarea armonioasă a celor trei arte: muzică, vers și pictură din încununarea iubirii cu elementele naturale și sentimentul profund patriotic, sufletul meu a început să tresalte și să-și scrie propria muzică. Abia atunci am putut să traduc versurile poetului Cumali Karataș în limba română, care are o topică opusă limbii turce, făcând munca mai dificilă. Dar cum arta are o singură limbă, cea a inimii, pana își croiește singură drumul către autor și cititor. Traducerea este ușurată și de acuratețea cu care sunt lucrate versurile de către autor, folosind o limbă turcă frumoasă și curată care ajunge cu ușurință la sufletul cititorului, pentru că traducătorul este, înainte de toate, un cititor și el resimte durerea sfâșietoare a autorului, provocată de dorul ființei iubite, plecate. Scriitorul își găsește consolarea în poezie, revărsându-și durerea în versuri, deși simte că i-a secat izvorul care-i alina sufletul și-l încărca cu „munți de poezie”: „Când ai plecat, tainica-mi inspirație mi-a secat / Ramurile-mi ce-nfloreau poezie s-au scuturat./ Au fost prinse deodată de-o toamnă timpurie,/ Ca zăpada s-au topit munții-mi plini de poezie.”(Când ai plecat). În grădina iubirii sale, petalele trandafirului păstrat între filele unei cărți s-au uscat și au căzut în tăcere la pământ. Autorul se consolează cu trecutul, înecându-și amintirile într-o mare de lacrimi, așa cum se destăinuie în poezia Petale de trandafir. Dorul se intensifică și țese alte dureri care acum sunt imaginare și, deznădăjduit, se întreabă la final: „Cine-ar fi zis că-ntr-o zi, minciuni vor fi aceste amintiri?”

Cu același patos, poate chiar mai intens, își revarsă dragostea față de patrie și de Atatürk. Poeziile patriotice au un iz aparte, se simte înflăcărarea autorului în cuvintele elogioase pe care le așterne pe foaia albă cu un talent deosebit. Poeziile scrise de Cumali Karataș special pentru Atatürk, marele conducător și întemeietor al Republicii Turcia, atrag atenția nu doar publicului turc, ci și a autorilor și cititorilor din alte țări. Căci iubitul nostru conducător a atras admirația unei lumi întregi. Sunt poezii rare, care îmbină sentimentele naționale și spirituale.

Noi, turcii, ne datorăm libertatea Marelui Conducător Mustafa Kemal Atatürk și tovarășilor săi de arme. Prin urmare, nimeni nu ne poate șterge dragostea pentru el și angajamentul nostru față de principiile sale. Lectura și traducerea poeziilor lui Karataș mi-au trezit vechi amintiri și mi-au resuscitat sentimentul de dragoste pentru Atatürk și patria mea mamă.

Într-o zi, pe când eram copil, l-am întrebat pe tatăl meu, care a fost un foarte mare admirator al bravului conducător: „De ce Atatürk este cel mai mare și iubit conducător?” El mi-a spus: „Fiecare turc îl iubește, nu numai noi și toată națiunea turcă este cea mai mare lucrare a lui. Republica pe care a întemeiat-o este calea noastră pe care o urmăm cu inimile pline de dragoste.”

Toată această dragoste de neam și țară și față de iubitul conducător se regăsește în versurile poetului, dar cel mai pătrunzător este îndemnul pentru un somn liniștit al marelui strămoș întemeietor, patria fiind în siguranță: „Am văzut că ochii tăi sunt roș-verzui./ Ei strălucesc mereu, puternic, de departe./ Tu dormi liniștit în inimile noastre./ Mândră-i lumea de tine și fiecare turc,/ Pionier al veacurilor, măreț Atatürk.” (Pionier al veacurilor).

Aceste poezii prețioase m-au captivat și am simțit că trebuie să ajungă la un public mai larg, căruia literatura turcă, în speță poezia, îi este mai puțin cunoscută sau deloc. Astfel, am decis să le transpun în limba română, încercând realizarea cât mai fidelă a echivalenței de sens și valoare. Publicul român este receptiv la nou, iar Revista Culturală „Leviathan”, unde le-am publicat, se bucură de mulți cititori, în special din rândul intelectualilor și oamenilor de cultură și presă. Noi, cei din România, în special turcii și eu personal, avem un respect deosebit pentru arta, cultura și literatura turcă. Eu și colegii mei de la redacția revistei ne bucurăm că ne-am cunoscut și suntem deschiși colaborării pe plan cultural.

Vă transmit cordiale urări de bine, sănătate, putere de muncă, inspirație și realizări mărețe în activitatea dvs.!

Mangalia, România, 4 martie 2022