Așa cum se întâmplă de câțiva ani încoace, drumurile mele nu duc spre Roma, conform proverbului, ci în Insulele Baleare, la Palma de Mallorca. Acolo, lângă ființele dragi sufletului meu, mi-am petrecut prima lună de iarnă a anului 2017. Până aici nimic deosebit, fiindcă drumurile, avioanele sunt lucruri obișnuite în existența multora. Iarna mediteraneană nu are nicio legătură cu iernile de pe la noi și, când am ajuns, era mult verde, copacii nu-și pierduseră podoaba, flori și un soare blând de toamnă târzie. Este adevărat că ploile accentuează umiditatea, și așa ridicată, dar toamna de iarnă mi-a creat sentimentul că orice anotimp poate fi prelungit, mai ales așa-zisul anotimp rece, care era doar o idee până în ziua de 17 ianuarie, la prânz, când din cer a început să cadă zăpada pe care mulți o văzuseră în filme, alții în excursiile de la munte de prin alte colțuri ale lumii sau, poate, în partea de nord a Spaniei. Dar cum mallorquinii nu prea părăsesc insula, deși sunt neam de navigatori, probabilitatea ca mulți să nu fi simțit în palme răceala fulgilor de nea era o realitate.
Sursa foto: http://hotelvillamiel.com/mallorca-tambien-nieva/
Au început să curgă din cer fulgi mici, măzăriche, așa cum spunem noi pe aici, apoi fulgi mari, strălucitori ca niște fluturi de zăpadă. Pe mine m-a impresionat faptul că ningea în acea zonă și nu zăpada propriu-zisă, pentru că aveam în minte zăpezile din România. Oamenii, mai ales tinerii, se opreau în stradă să admire, uimiți fiind că ploaia, obișnuita ploaie mediteraneană s-a răzvrătit și a făcut loc zăpezii. Pe insula soarelui din Mediterana ningea cu fulgi mari, într-un dans feeric, un dans amețitor pentru ochii privitorilor, care nu prea pricepeau cum a ajuns zăpada și la ei. Evident că nu sunt pregătiți pentru asemenea fenomene foarte rare, fiindcă aici nu a mai fost ”picior de zăpadă” de aproape patru decenii. Cum să gestionezi un asemena fenomen pe care tu nu îl cunoști? Uimindu-te, evident! Sigur, zăpada a dispărut repede, dar lumea a continuat să vorbească despre acest scurt interval hibernal, ca despre o întâmplare neobișnuită.
Cu un an în urmă, cam în aceeași perioadă, eram la Valencia venind dinspre Benidorm de pe Coasta Albă a Spaniei și am văzut livezile de mandarini și portocali, chiar și copaci înfloriți. Era, după părerea mea, o toamnă de primăvară, fantastic de frumoasă, mai ales că în țară ninsese strașnic și mă despărțeau doar niște ore de zăpada adevărată. Anul acesta și în această zonă a căzut zăpada, iar portocalii, mandarinii, florile și copacii înfloriți au fost acoperiți de nea. Și mă gândeam la primăverile noastre când, uneori peste florile ei și chiar peste copacii înfloriți se mai întoarce doamna iarnă. Însă noi, oamenii celor patru anotimpuri, știm că este posibil să se întâmple și asemena episoade, dar pentru oamenii Mediteranei a fost un mare eveniment, chiar dacă a fost ca o ”ploaie albă”.
Pușa Roth
