”Teleportări în timp pe tărâmul bucatelor turcești (1)” de Urfet Şachir

1367
urfet sachir traditiones leviathan.ro rahat turcesc lokum

traditiones rubrica leviathan.ro logoPovești la gura sobei

Din cele mai vechi timpuri, oamenii obişnuiesc să sărbătorească ocaziile speciale şi ceremoniile într-un ritual specific fiecărei perioade, cu diverse preparate dulci, care, în timp, au căpătat diverse forme şi dimensiuni. Aruncând o privire în trecut, am descoperit că acest ritual se întinde în vremuri străvechi, iar primul preparat dulce era foarte diferit de tortul nostru de astăzi, el semănând cu un fel de pâine îndulcită cu miere. De fapt, primul patiser din istorie a început să îndulcească pâinea de patiserie cu diverse ingrediente, folosind fructe deshidratate, iar prăjiturile preparate serveau, în general, pentru ceremoniile religioase. Fiind folosite ca simboluri ale religiei, dimensiunea şi forma variau în funcţie de credinţă. De exemplu, plăcinta circulară simboliza ciclul de viaţă, soarele sau luna. Toate acestea erau legate de credinţa în legende a oamenilor. Primii patiseri din lume au fost egiptenii. Ei au făcut pâini nedospite, care erau, de fapt, nişte turte şi chec în cuptoare mari din piatră.

Tort de nuntă leviathan.ro
Tort de nuntă

Primul tort pentru aniversarea zilei de naştere a fost oferit în 1785 drept cadou sărbătoritului, astfel acesta a devenit un simbol al acestui eveniment, dar care, cu timpul se va extinde şi pentru alte evenimente sau sărbători. De exemplu, Regina Victoria a fost prima care a folosit pentru  tortul de nuntă crema albă, motiv pentru care  s-a numit ”crema regească”.

Ȋn curgerea timpului, multe aventuri şi poveşti interesante, legate de aceste preparate care au îndulcit şi îndulcesc încă vieţile oamenilor şi care au căpătat forme şi dimensiuni din ce în ce mai sofisticate, au ajuns până în zilele noastre. Să ne oprim asupra unora dintre acestea. Cu mult timp  în urmă, o femeie face comanda unui tort la un restaurant şi, fiind încântată de produs, cere proprietarilor reţeta. Aceştia îi dau reţeta în schimbul a 100 de dolari. Pentru a se răzbuna, femeia dă reţeta tuturor cunoştinţelor sale. Tortul se numea ”Tort Pădurea Roşie”.

rahat 1

Cu sute de ani în istorie, rahatul turcesc (lokum), parte importantă a bucătăriei otomane, era un preparat dulce la care nu se putea renunţa, iar gustul său specific, cu renume mondial, se întinde chiar în vremuri şi mai vechi. Originea sa se află într-una dintre cele mai importante civilizaţii ale istoriei lumii, Imperiul Persan, fiind dulcele preferat, ”abhisa”. Ȋn Imperiul otoman, prima dată a avut denumirea de ”rahat ul-hulküm” cu sensul de ”care odihneşte gâtul”, odihna fiind absolut necesară şi esenţială după un festin, apoi, cu timpul se schimbă în ”rahat lokum”, iar azi, în vremurile moderne, i se spune simplu „lokum”. Acest produs a început să fie cunoscut prima dată în Imperiul Otoman în secolul al XV-lea, în Anadolu şi a căpătat popularitate abia în secolul al XVII-lea. Ȋn secolul al XVIII-lea devine cunoscut şi capătă popularitate în Europa, când un călător englez a dus rahat în Anglia, pe care l-a denumit ”Turkish Delight” (Türk Lezzeti). Prima producţie în serie are loc în anul 1777 sub forma unui amestec de miere, sirop de fructe şi făină. Ȋn secolul al XVII-lea se produce o schimbare a compoziţiei, când s-a introdus zahărul rafinat şi amidonul care i-au schimbat gustul şi au rămas baza compoziţiei până azi, însă cu vădite îmbunătăţiri şi îmbogăţiri ale gustului, precum: nuci, alune, smochine ş.a.

turkish delight

Cum multe poveşti au circulat despre orice de-a lungul timpului, nici ”rahat lokumul” nu putea scăpa din aventurile oamenilor din oricare mediu, de la omul simplu până la paşi şi sultani. Aşadar, să pătrundem puţin pe tărâmul poveştilor.

Ȋntr-o zi, şahul Iranului, Şah Ismail, i-a trimis duşmanului său Yavuz Sultan Selim nişte daruri foarte preţioase, precum: covoare, aur, argint, rubine, fructe cu multe cămile şi, separat, o ladă plină cu alte daruri. Darurile se aduc în faţa sultanului şi, când deschid lada, încăperea este invadată de un miros greu. Toată lumea îşi astupă nările. Nedumeriţi, servitorii încep să caute şi descoperă pe fundul lăzii excremente umane. O insultă stranie pentru coşcogea Imperiul otoman. Padişahul lumii îşi adună degrabă savanţii şi hogii şi le dă ordin să se gândească fiecare la un răspuns sub aceeaşi formă şahului. Ȋnsă padişahul lumii găseşte chiar el un răspuns şi îi trimite şahului daruri, în aceeaşi manieră, într-un cufăr împodobit cu stofe şi pietre preţioase. Ȋi cere vizirului să-i aducă o cutie de rahat de trandafiri (gül lokumu). Scrie un bilet de un rând, îl pune în cutie dedesubt şi-l trimite pe vizir cu darurile, împreună cu ambasadorul, la şah. Şahul primeşte darurile cu o oarecare şovăială, gândindu-se oare el ce fel de excremente i-a trimis (?), însă, când a deschis cutia, în toată încăperea s-a degajat mirosul încântător de trandafiri al lokumului. Nimeni nu poate da un înţeles acestui fapt. Vizirul îl serveşte cu lokum, însă şahul cere să-i servească, mai întâi, pe ceilalţi, apoi pe el. Toată lumea serveşte lokumul şi îi vine rândul şi şahului. El serveşte şi, dedesubt, vede nota scrisă: ”Ismail, fiecare tratează cu ceea ce mănâncă”.

Halva turcească de casă
Halva turcească de casă

O altă istorioară este legată de vestita halva turcească şi îl are ca personaj principal pe legendarul Nastratin Hogea.

Ȋntr-o zi, Nastratin Hogea mergea spre casă. Ȋn urma lui, un prieten îl întreabă:

– Hoge, dar ai văzut cazanul care a trecut mai înainte? Era plin ochi cu halva.

Hogea îi răspunde fără a se sinchisi:

– Ce-mi pasă?

La care, prietenul:

– Hoge, dar cazanul cu halva mergea la voi acasă, ce zici de asta?

Hogea îi răspunde din nou fără a se sinchisi:

– Atunci, ţie ce-ţi pasă?

Halvaua turcească este un produs dulce care se face şi se împarte la înmormântări şi la pomenirile morţilor încă din vechime. Astăzi, este un deliciu care a căpătat forme şi dimensiuni diferite şi se poate servi oricând.

Bibliografie:

https://www.gazeteduvar.com.tr/hayat/2016/12/09/pastanin-turkiye-seruveni/

http://www.kerimusta.com/yavuz-sultan-selim-han-sah-ismaile-hediye-yollar/

https://www.sihirlihikaye.com/etiket/helva.html

Vezi arhiva rubricii Traditiones de Urfet Șachir

Comentați via Facebook

2 COMENTARII

  1. Un articol dulce! Au mare succes produsele făcute în casă pentru că, în cele făcute industrial, se pun ingrediente pentru prelungirea duratei de consum care schimbă gustul propus de rețeta originală. De exemplu, se pune aspartan, înlocuitor nesintetic al zahărului care e cu mult mai dulce decât zahărul sau mierea. Pe de altă parte, dorim prăjitura făcută de bunică sau mamă care sa ne ”teleporteze” în copilărie și care se termina imediat!

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.