O carte remarcabilă de aforisme neconforme genului, foarte actuală și cu formulări memorabile, pe care încă o puteți găsi la Librăria „Mihai Eminescu” din București sau la Editura Leviathan, la un preț foarte accesibil.
„Prozator talentat, înzestrat cu spiritul ficțiunii anticipative, proiectând întâmplări într-un viitor îndepărtat (Un visător rătăcit în viitor, 2021), Pompilius Micu propune acum o carte de aforisme cu titlu ciudat, cel puțin în aparență: A(furisi)sme, cuvânt creat de autor, dezvăluit în scurta prezentare din acest volum. Aceste gânduri pentru… banca timpului ar fi așadar «aforisme-afurisite», ticluite de un «visător», cum se declară, cu diferite ocazii, autorul. Visător, dar unul fără îndoială dezamăgit de degradarea morală și socială pe care o trăim și, nu o dată, sceptic. Scriind aforisme, arma sa principală este constatarea în forma succintă, adesea memorabilă, proprie speciei, fără a exclude paradoxul.” – Costin Tuchilă, Aforismele unui visător sceptic, prefață, fragment.
Volumul a apărut la Editura Leviathan în anul 2023. Prefață de Costin Tuchilă. Redactor: Pușa Roth. Coperta: Costin Tuchilă. Format A5. ISBN 978-606-95528-9-6. Preț: 20 lei (9 euro, 10 dolari pentru Diaspora).
Pentru comenzi:
leviathan.romania@yahoo.com; costintuchila@gmail.com
sau Librăria „Mihai Eminescu” din București (Bd. Regina Elisabeta nr. 16, colț cu str. Academiei). Program: luni–vineri: 10.00–18.30; sâmbătă: 10.00–15.00, inclusiv comenzi online, click aici.
Portalul Editurii Leviathan, click aici.
Cărți apărute la Editura Leviathan și numere din revista „Leviathan” încă disponibile la Librăria „Mihai Eminescu” din București, click aici.
Pompilius Micu este colaborator permanent al revistei „Leviathan” cu rubrica de „A(furisi)sme” și proză click aici.
Câteva dintre a(furisismele) din nr. 3 (32), iulie– septembrie 2026, al revistei „Leviathan”, aflat în tipar:
Sunt la vârsta la care „mai târziu” se traduce: „dacă nu uit”.
Am avut vise mari, acum am speranțe mici.
Când eram tânăr, pierdeam nopțile; acum pierd cheile.
Cum este viața: de la nopți albe am trecut la zile gri.
Tinerețea a fost spectacolul la care niciodată nu am găsit bilete.
Din păcate, chiar și obiceiurile bune îmbătrânesc.
Of, dar ce boală frumoasă a fost tinerețea!
Unele prietenii seamănă cu fotografiile alb-negru: par mai frumoase decât în realitate.
Nu ne-am certat, doar ne-am uitat.
Ciudat! Cei care știau odată totul despre mine acum nu mai știu nici dacă trăiesc.
În tinerețe ne legau visele, acum ne despart amintirile.
Iubirile seamănă cu oamenii: ale mele au fost intense și nestatornice.
Iubirile ar trebui să fie povești cu final fericit. Din păcate, cam prea multe se termină în coadă de pește.
Unele iubiri mi-au ajuns afurisisme.
Ce speranțe uituce am, iar au uitat drumul către mine.
Visele nu strigă, doar șoptesc.
Cărțile sunt exact ca oamenii: de unele sunt doar coperțile.
Aș vrea să mă accept, dar negociez dur.
Am o părere bună despre mine… uneori.
Am certitudinea incertitudinilor mele.
Sunt deschis la nou, dar cu program redus.
În pregătire la Editura Leviathan, volumul al doilea de A(furisi)sme.
Vezi și: „Tărâmul vorbelor nerostite”, proză de Pompilius Micu, traducere în limba engleză de Ruxandra Bujor, click aici.
Textul în versiunea engleză va apărea integral în nr. 3 (32) al revistei „Leviathan” la rubrica MTTLC – Engleză.
