În cadrul parteneriatului media dintre Masteratul pentru Traducerea Textului Literar Contemporan – Engleză (MTTLC), din cadrul Universității București (Facultatea de Limbi și Literaturi Străine), inițiatoare și director: prof. univ. dr. Lidia Vianu și Leviathan (v. articolul din 29 decembrie 2024, click aici), publicăm traduceri ale masteranzilor pe site-ul leviathan.ro și în revista culturală trimestrială „Leviathan”. Textele încredințate de redacția noastră, majoritatea publicate în revista „Leviathan” sau din volume apărute la Editura Leviathan, sunt diverse: poezie, proză, teatru, reportaj, literatură pentru copii, critică muzicală și curiozități din istoria muzicii, istorie, eseuri etc. Pentru că aceste traduceri sunt la rândul lor un act de creație, vom publica în viitor o antologie a acestora la Editura Leviathan.
Astăzi, fragmente din volumul de proză scurtă al Pușei Roth, Femeia și copacul, în versiunea engleză realizată de Sorin Lincă.
Pușa Roth
Femeia și copacul (fragmente)
A fi sau a nu fi vertical
Scriu de ceva vreme, când am vreme și, evident, o brumă de inspirație. Scriu proză scurtă, având ca interlocutor, punct de sprijin, auditor, prieten vegetal sincer, mai sincer decât mine, critic și exemplu demn de urmat: copacul. Mi-am pus mereu întrebarea: de ce copacul? Într-o altă proză am găsit explicația, pe care o reiau acum, în ideea că adevărul meu este unul real și nu unul închipuit. Copacul este o prezență sigură: îl văd, îl ating, suportăm împreună anotimpurile și, pe deasupra, nu minte și nu înșală. El m-a învățat lecția verticalității, chiar dacă, uneori, eu mă mai înclin când în dreapta, când în stânga. Și suntem „alături” de când el era o mlădiță, iar eu eram tot cu capul în nori. Verticalitatea și visul! Ehe, cam așa! Ce înseamnă să fii vertical într-o lume în balans, într-o lume care nu-și găsește încă adevărata cale, într-o lume revoltată, nemulțumită? Cum să fii vertical? Dacă stai nemișcat, nu ai nicio părere, ești liniștit în aparență sau chiar ești, lumea te va disprețui că nu ești în stare să te înclini în partea în care se află interlocutorul. Dacă ești vertical, să zicem cinstit cu cei din jur și le spui doar adevărul, sigur îți vor deveni dușmani sau te vor îndepărta din sfera lor de interes. Acum se pune problema dacă adevărurile tale sunt corecte, dacă tu ești fără pic de mândrie, fără sentimente, fără vise, fără plăcere, iubire, gelozie, ură, indiferență etc., dacă tu judeci ca un robot. Dar, în era roboticii, e posibil ca și mașinile acestea să aibă sentimente, că doar sunt create de oameni. Cum să fii vertical sau cât de vertical poți rămâne în fața atâtor tentații?
27 decembrie 2025
Gânduri, filtre, capcane
Dacă gândurile s-ar transmite, lumea ar fi într-un război permanent sau într-o tăcere absolută. Sau, cine știe, mintea omenească ar inventa filtre, capcane, gânduri ascunse de altele, într-o învălmășeală pe care nimeni n-ar mai înțelege-o. Vă închipuiți ce repede s-ar ști cum și ce invenție a mai născocit cutare, ce gândesc marile puteri despre celelalte țări, ce promisiuni fără acoperire se fac? Am fi oare mai bogați, mai săraci, mai liniștiți sau mai neliniștiți ca oricând? Ea citise de curând un articol despre gâlceava gaițelor – un fel de parlamentari ai pădurii – și pe loc se gândi ce minunat ar fi să știe numai cei de-o teapă cu tine ce vorbești. Dacă s-ar citi gândurile, cine ar mai putea avea micile lui secrete? Cred că ar fi o tristețe infinită, oftă ea. Stătea pe marginea ferestrei, atârnându-și privirea de copacul ce aproape năvălise în casă, și un gând năstrușnic îi trecu prin minte: dacă copacul acesta învață să vorbească, oare ce fel de conversație am putea duce? O să mă întrebe de libertatea de opinie? De prețuri? O fi curios de ce sunt oamenii din ce în ce mai triști? De ce tinerii pleacă? De ce pensionarii – majoritatea – au devenit umbre? O să vrea să afle de ce sistemul sanitar este o ruină, de ce stau oamenii la cozi pentru medicamente compensate, de ce învățământul este aproape o figură de stil? Ce înseamnă mileniu și ce noutăți mai poate aduce el? O fi mai bun sau mai rău decât celelalte? Va dori să afle dacă politica e politică? Dar dacă pune întrebări despre politicieni și despre averile lor apărute ca frunzele primăvara sau ca melcii după ploaie? Poate vrea să-l duc la Parlament? Dacă stau să mă gândesc bine, cred că s-ar mai găsi loc pentru un copac!
Femeia era neliniștită și-și făcea o mie de gânduri. Oare ce ar putea să o întrebe copacul? Deodată, se răsuci pe pervaz – locul de conversație – și un zâmbet îi lumină chipul. Găsise, în sfârșit, răspunsul. O să vorbim – ea și copacul – despre iubire. Se întristă însă și îndoiala își făcu loc în inima ei. Despre iubire? Păi ce, copacii știu să iubească? Și cine mai are timp de iubire, când ura ne-a pătruns în oase?
Simți deodată o atingere ușoară pe mână și privi cu surprindere în jurul ei. Copacul își plimba frunzele ușor, legănat, de parcă încerca să-i șteargă îndoiala. În acel moment o îngenunche un gând: dacă copacii iubesc?
Scris în nopțile de tranziție, 22 noiembrie 2006
Țara omului cinstit
Femeia nu avea prea mulți prieteni, fiindcă prietenia nu poate fi o legătură oarecare, o întâlnire la o cafea, o bârfă mică, o discuție în parc despre politică, mâncare, haine, salarii etc. Stătea, ca de obicei, la fereastră și privea spre copacul ce se dovedise cel mai fidel ascultător al ei. Nu o mai interesau de mult opiniile celorlalți, care cam cleveteau că femeia e cel puțin cu capul în nori. Viața, în opinia ei, e doar o sumă de vise, unele sau cele mai multe irealizabile. „Dar ce minunat este să visezi la toate lucrurile pe care ai putea să le ai în viață!”, șopti femeia spre interlocutorul ei. „În fond, adăugă ea, toată lumea dorește ceva! E interzis să visezi?” Nici măcar singurătatea nu o mai întrista, fiindcă ajunsese aproape un privilegiu. În țara asta, unde politica se face pe la toate colțurile, unde corupția face parte integrantă din cotidian, în țara asta unde omul cinstit (cine mai crede într-o asemenea sintagmă?) nu are la dispoziție decât radioul, televizorul, presa care scoate la lumină faptul că el este furat din toate părțile, el, omul cinstit, devine prizonierul lumii în care trăiește. Atunci ce-ți mai rămâne de făcut?, se întrebă ea. Nu ai decât o singură variantă, ca să poți prinde și ziua de mâine: să visezi. Privi spre copac. Se cunoșteau bine. Femeia înțelese că a făcut o alegere bună.
10 ianuarie 2007
Fragmente din volumul Femeia și copacul, în curs de apariție la Editura Leviathan
Pușa Roth
The Woman and The Tree (excerpts)
Translated into English by Sorina Lincă
To be or not to be upright
I’ve been writing for a while now, whenever I have time and, obviously, a shred of inspiration. I write short prose, having the tree as interlocutor, anchor, listener, honest plant friend – more honest than me – critic, and role model. I’ve always asked myself: why the tree? I’ve found the explanation in another piece of prose, explanation I will repeat now, assuming that my truth is one that’s real and not imagined. The tree is a constant presence: I see it, I touch it, we endure the seasons together and, on top of that, he doesn’t lie or deceive. He taught me how to be upright, even though, sometimes, I find myself leaning to the right or to the left. And we’ve been ”together” ever since he was an offshoot and I was still with my head in the clouds. ”Uprightness and dreams! Well, something like that! What does it mean to be upright in a world of imbalance, in a world that hasn’t yet found its true path, a world that’s rebellious and discontented? How can you be upright? If you stand still, have no opinion, you appear to be calm – or you really are calm – the world will despise you for not being able to lean towards the side where your interlocutor stands. If you are upright – let’s say – honest, with people around you and you tell them only the truth, they will definitely become your enemies or will exclude you from their group. Now the question is: Are your truths correct? Are you truly without pride, without feelings, without dreams, pleasure, love, jealousy, hatred, indifference, etc.? Do you think like a robot? But now, in the age of robotics, it’s possible that even these machines have feelings, for they are created by humans after all. How can you be upright, or how upright can you remain, in the face of so many temptations?
27th December 2025
Thoughts, filters, traps
If thoughts were transmitted from one person to another, the world would be either in a state of perpetual war or in absolute silence. Or maybe, who knows, human mind might invent filters, traps, might hide thoughts from each other in a chaos that nobody would understand anymore. Can you imagine how quickly one would find out how and what new invention someone came up with, how quickly one would find out what the Great Powers think about other countries, what empty promises are being made? Would we be richer, poorer, more at peace or more restless than ever? She had recently read an article about the squabbling of the jays – a sort of ”parliament” of the forest – and immediately thought how wonderful it would be if only those of your own kind could understand what you were saying. If people could read each other’s thoughts, who would be able to keep their little secrets anymore? ‘I think it would bring infinite sadness’, she sighed.
She was sitting on the windowsill, looking at the tree that had almost invaded her house, and a wild thought ran through her mind: if this tree learned how to speak, I wonder what kind of conversations could we have? Will he ask me about freedom of speech? About prices? Does he wonder why people are getting sadder and sadder? Why the young people leave the country? Why retired people – the most of them – have become shadows? Will he want to find out why the health system is a ruin, why people queue for subsidized medicine, why the school system is a figure of speech? What does millennium mean and what novelty can it bring? Is it better or worse that the others? Will he wish to find out if politics is politics? But what if he asks questions about politicians and their wealth that appeared like green leaves during spring or like snails after rain? Maybe he wants me to take him to the Parliament? If I think well about it, I think they would find a place for a tree!
The woman was restless and had many thoughts. What could the tree possibly ask her? Suddenly, she turned on the windowsill – the place of conversation – and a smile brightened her face. At last, she’d found the answer. We will talk – the tree and her – about love. However, she grew sad and doubt found its way in her heart. About love? Well, do the trees know how to love? And who has time for love anyway when hate has seeped into our bones?
Suddenly, she felt a gentle touch on her hand and looked surprised around her. The tree swayed its leaves gently, as if trying to ease her doubt. In that moment, a thought struck her: What if trees do love?
Written in the nights of transition, 22nd November 2006
The country of the righteous man
The woman didn’t have many friends, because friendship can’t be just any relation, a coffee date, small gossip, a discussion in the park about politics, food, clothes, wages, etc. She was sitting, as usual, in front of the window and looked at the tree that had proved to be her most faithful listener. She hasn’t been interested in other people’s opinions for a long time now, people who gossiped that the woman was at least with her head in the clouds. From her point of view, life is just a number of dreams, some of or most of which are unattainable. ”But how marvellous it is to dream of all the things you could have in your life!”, the woman whispered to her interlocutor. ”After all”, she added, ”everyone wants something! Is it forbidden to dream?” Not even loneliness saddened her anymore, because it had almost become a privilege. In this country, where politics is made on every corner, where corruption is an integral aspect of ordinary life, in this country, where the righteous man (who even believes in such a phrase anymore?) has at his disposal only the radio, the TV, the media that brings to life the fact that he’s being robbed from all sides, he, the righteous man, becomes the prisoner of the world he lives in. ”Then, what else is there for you to do?” she wondered. You have only one option if you want to make it through the day: to dream. She looked at the tree. They knew each other very well. The woman understood she had made a good choice.
10th January 2007
Excerpts from the volume The Woman and The Tree, forthcoming from Leviathan Publishing House
Revista trimestrială „Leviathan”, nr. 2 (31), aprilie–iunie 2026, tipărită, are în sumar 16 pagini la rubrica MTTLC: proză și poezii de Rudy Roth, Emil Mureșan, Valentin Emil Mușat, Mircea Bodnariu, George Corbu, Cornelia Bartels, Iuliana Corina Mihalache, versiuni în limba engleză de Ana-Maria Duță, Sorina Lincă, Diana Gabriela Radu, Ruxandra Bujor, Costina Spînu, Alexandra Sandu.
În revista trimiestrială „Leviathan”, nr. 3 (32), iulie–septembrie 2026, tipărită, Poeme de Valentin Busuioc, traducere de Ana-Maria Duță; O aventură sinistră de Costin Tuchilă, traducere de Diana Gabriela Radu; Poeme de Ani Bradea, traducere de Andreea Pintilie; Aventura cuvintelor de Pușa Roth, traducere de Elena-Andreea Udrea; Tărâmul vorbelor nerostite de Pompilius Micu, traducere de Ruxandra Bujor – în total, 15 pagini.
La Editura Leviathan a apărut volumul The Adventures of ONE by Pușa Roth, English version by Diana Gabriela Radu, illustrations by Albert Frederick Roth (7 years old, Palma de Mallorca, Spain). Coperta: Rudy Roth. Format 21×21 cm, ediție de lux, cartonată, color – detalii și fragment din volum, click aici.
În pregătire la Editura Leviathan: Cea mai frumoasă fotografie/The Most Marvellous Photograph de Valentin Busuioc, antologie, ediție bilingvă, English version by Ana-Maria Duță, ediție de lux.
Tales of Tzuki by Elena Stoican, English version by Diana Gabriela Radu, color, ediție de lux
Vezi: https://leviathan.ro/revista-trimestriala/ de la nr. 1/2025, în fiecare număr.
Portalul Editurii Leviathan, click aici.
Cărți ale Editurii Leviathan și revista „Leviathan” (ultimele exemplare) la Librăria „Mihai Eminescu” din București, click aici.
