În cadrul parteneriatului media dintre Masteratul pentru Traducerea Textului Literar Contemporan – Engleză (MTTLC), din cadrul Universității București și Leviathan (v. articolul din 29 decembrie 2024, click aici), publicăm traduceri ale masteranzilor pe site-ul leviathan.ro și în revista culturală trimestrială „Leviathan”.
Astăzi, fragment din traducerea realizată de Diana Gabriela Radu, urmând ca textul integral al traducerii să fie publicat în numărul 1 (30), ianuarie–martie 2026 al revistei „Leviathan”, în pregătire.
Costin Tuchilă
O premieră cu scandal
fragment
Cauzele celui mai mare scandal din istoria muzicii, aşa cum definesc toţi comentatorii premiera baletului Le Sacre du printemps (The Rite of Spring – Ritualul primăverii, subintitulat Tablouri ale Rusiei păgâne) de Stravinski, rămân încă destul de confuze. Nimeni nu putuse bănui compromiterea spectacolului trupei lui Diaghilev din 29 mai 1913, la Théâtre des Champs-Élysées din Paris, în coregrafia lui Vaslav Nijinski, cu decoruri şi costume realizate de Nicholas Roerich. Repetiţiile se desfăşuraseră în linişte. Nimic nu prevestea explozia, nici măcar „reacţiile muzicienilor care asistaseră la repetiţiile orchestrei”, cum mărturiseşte compozitorul în Expoziţii şi dezvoltări. Balerinii trupei lucraseră fără pic de reţinere, nici un conflict nu fusese semnalat. Aşa încât reacţia violentă a publicului este inexplicabilă. Suntem în plin mister? În bună parte, da, pentru că nu e vorba de o cabală, ca în cazul notoriu al premierei operei Bărbierul din Sevilla de Rossini (1816, v.), când căderea fusese minuţios instrumentată.
Dintre muzicienii curioşi să asculte noua creaţie a „apostolului modernismului”, doar Saint-Saëns, se spune, ar fi fost contrariat la o repetiţie la care n-a rezistat mai mult de un minut. Mai exact, când a auzit tema intonată, la începutul baletului, de fagot în registrul supraacut (do, re), acolo unde nimeni nici măcar nu s-ar fi gândit că instrumentul poate avea expresie, şi-ar fi întrebat vecinul de scaun: „Ce instrument e ăsta?” Auzind că e fagot, ar fi replicat nervos: „Nu se poate!”, după care ar fi părăsit precipitat sala. Faptul nu este însă atestat decât la nivel de legendă.
Claude Debussy, care avea suficientă autoritate, şi Maurice Ravel se aflau printre susţinătorii rusului „rebel”, devenit revoluţionar fără voia lui. Şi totuşi reacţia publicului a fost dezarmantă. Nu a durat mult până la râsete şi fluierături transformate în huiduieli, pe fondul răcnetelor venite din toate părţile. Mai exact, liniştea a durat doar până ce fagotul şi-a încheiat introducerea. „Apoi, îşi aminteşte Stravinski, după ce cortina s-a deschis deasupra Lolitelor cu cosiţe care săreau în sus şi în jos (Dansul adolescenţilor), a izbucnit furtuna. […]”
Amos News, 17 ianuarie 2009
Costin Tuchilă
A Premiere And A Scandal
fragment
Translated into English by Diana Gabriela Radu
The causes of the greatest scandal in the history of music, as all commentators describe the premiere of Stravinsky’s ballet Le Sacre du printemps (The Rite of Spring – Pictures of Pagan Russia), remain rather unclear. No one could have foreseen the disruption of Diaghilev’s troupe’s performance on 29 May 1913 at the Théâtre des Champs-Élysées in Paris, choreographed by Vaslav Nijinsky, with sets and costumes by Nicholas Roerich. Rehearsals had proceeded quietly. Nothing foretold the explosion, not even “the reactions of the musicians who attended the orchestra rehearsals,” as the composer testifies in Expositions and Developments. The company’s dancers had worked without the slightest hesitation, and no conflicts had been reported. Thus, the audience’s violent reaction is inexplicable. Are we dealing with a mystery? Largely, yes, for it was not a conspiracy like the notorious case of Rossini’s The Barber of Seville (1816), when the fiasco had been carefully engineered.
Of the musicians curious to hear the new creation of the ”apostle of modernism,” only Saint-Saëns, it is said, was disconcerted at a rehearsal from which he left after no more than a minute. More precisely, when he heard the theme played at the beginning of the ballet by the bassoon in its extreme upper register (c, d), where no one had imagined the instrument could be expressive, he is supposed to have asked his neighbour: ”What instrument is that?” On hearing it was a bassoon, he allegedly replied irritably: ”Impossible!”, and promptly left the hall. The fact, however, survives only as legend.
Claude Debussy, who carried sufficient authority, and Maurice Ravel were among the supporters of the ”rebel” Russian, turned revolutionary against his will. And yet, the public’s reaction was disarming. It did not take long before laughter and whistles turned into boos, accompanied by shouting from all directions. More precisely, silence lasted only until the bassoon completed its introduction. ”Then”, Stravinsky recalled, ”after the curtain rose on the pony-tailed Lolitas jumping up and down (The Dance of the Adolescents), the storm broke. […]”
Amos News, January 17, 2009
