”Privire de ansamblu asupra credințelor vechilor turci (1)” de Urfet Șachir

2257
Urfet Șachir, În legenda Ergenekon a turcilor, lupul era un ghid al drumului
În legenda Ergenekon a turcilor, lupul era un ghid al drumului

traditiones rubrica leviathan.ro logoReligia, această noțiune care a iscat dintotdeauna atâtea controverse și confruntări, din păcate, unele sângeroase, ar părea poate o temă facilă la prima vedere, dar vă asigur că nu este deloc așa, ci, dimpotrivă, necesită o atentă cercetare și cunoaștere. Nu voi face detalieri, ci doar o trecere în revistă a credințelor pe care vechii turci le-au adoptat de-a lungul vremii, de-a lungul istoriei.

Așadar, religia a apărut odată cu omul și va fi o instituție care va exista întotdeauna. Oricât ne-am duce înapoi în istoria omenirii, nu vom întâlni o societate lipsită de credință religioasă. Turcii au trăit, de-a lungul istoriei, în diferite zone geografice, venind astfel în contact cu multe și diferite culturi. Ca urmare a acestor contacte, ei au adoptat religii diferite. Primul punct care ne atrage atenția este faptul că turcii, pornind de la viața lor și de la primele credințe religioase, adoptă din majoritatea acestor credințe, pe cea monoteistă, cu un singur zeu și acceptarea naturii cerești. Un alt punct important, ceea ce este predominant în viața religioasă – și anume toleranța și a dărui zeului ce este al zeului și omului ce este al omului. În această prezentare, voi rezuma credințele religioase ale vechilor turci și efectele acestor culturi tradiționale turcești din trecut și până în prezent așa cum au fost înțelese de cercetarea științifică. Este vorba de religii tradiționale dinainte de convertirea la islam, precum: totemism, șamanism, maniheism, musevilik, creștinism, mazdeism, budism și zeul-cer. Marea majoritate a turcilor sunt musulmani.

”Han Altay” de Türkolog Grigoriy Çoros Gurkin, 1907
”Han Altay” de Türkolog Grigoriy Çoros Gurkin, 1907
  1. TOTEMISMUL – un sistem la nivel de clan, familie, grup. Un totem este un obiect care reprezintă un animal sau o plantă care este folosită ca emblemă a unui grup de persoane, cum ar fi o familie, clan, grup, popor sau trib și care le amintește de originea lor (sau de trecutul mitologic).  În ceea ce privește legăturile de rudenie, dacă strămoșul apical (din vârf) al unui clan nu este uman, atunci acesta se numește totem. În mod normal, această credință este însoțită de un mit totemic. În cazul comunităților turce vechi, totemismul este un sistem la nivel de clan și include: acceptarea ca sfinte plantele sau animalele și legenda coborârii de la lupi ca fiind cea mai importantă dovadă a cazurilor de totem.

    Șaman
    Șaman
  1. ȘAMANISMUL este un sistem de credință care se concentrează în jurul șamanilor și una dintre credințele care au influențat cel mai mult turcii. Șamanismul este mai mult o practică centrată pe meditația între om și spirite, decât o credință. Șamanii erau mediatori între oameni și spirite și erau considerați ca având puteri de vindecare. Cel care practică șamanismul este denumit șaman, la turci fiind cunoscut sub termenul de kam. El este persoana care vorbește cu spiritele, este persoana care trăiește în supranatural. Mircea Eliade amintește în ”Istoria credințelor și ideilor religioase” câteva elemente esențiale ale șamanului pentru a ne putea da seama și aprecia rolul considerabil al șamanului în religiile din Asia Centrală și Septentrională, unde domină această practică, precum și în regiunile arctice. El spune că ”șamanul este teolog și demonolog, specialist al extazului și vindecător, auxiliar al expedițiilor de vânătoare, protector al comunității și al turmelor, psihopomp și, în anumite societăți, erudit și poet.” Rolul esențial al șamanului este cel de vindecător.

Potrivit credinței șamanice, lumea a fost alcătuită din straturi suprapuse. Deasupra 17 straturi, iar dedesubt 7-9 straturi. În straturile superioare locuiau eroii și spiritele bune, iar în straturile inferioare spiritele rele și zeii răului.

Vladimir Shibanov, ”Șaman în stare de transă”
Vladimir Shibanov, ”Șaman în stare de transă”

Potrivit credinței șamane, universul este format din trei părți: cerul, pământul și subteranul. Din acest punct de vedere, șamanismul se asemăna cu Zeul-Cer (Gök- Tanrı). Cu toate acestea,  șamanului nu îi este atribuită aceeași semnificație. Cerul (Gök) sau Raiul – locul care este luminat. Acolo este bunătate, frumusețe și fericire, adică, Raiul, format din 17 trepte. Cel mai mare zeu este (Bai) Ülgen și stă în cer împreună cu soția, copiii și spiritele care au legătură cu ei. Ülgen este fiul lui Kayra și Umay. El are în subordine Aru, bunele spirite ale mitologiei turce și altaice. Aceste spirite fac lucruri bune pe pământ. Umay (adică cuvântul folosit pentru placentă) este zeița fertilității și virginității. Umay seamănă cu zeița-mamă a creației, găsită în multe religii și culturi. Ea este fiica lui Tengri (Zeul-Cer). Foarte interesantă este invocarea zeului în urma unei ceremonii lungi și complexe, ce presupune ritualul sacrificiului altaic al calului, ca ofrandă adusă strămoșilor și spiritelor protectoare, ceremonie care durează două sau trei seri consecutiv, a doua parte fiind cea mai importantă. În timpul acestei ceremonii, după parcurgerea unor etape, kam-ul (șamanul) intră în extaz, pătrunde în diversele ceruri până la limita forței sale și îl invocă pe Bai Ülgӓn:

Tu, Ülgӓn, ai făcut toți oamenii…
Tu, Ülgӓn, ne-ai dăruit tuturor turme!
Nu ne lăsa pradă necazului!
Apără-ne de cel rău,
Nu ni-l scoate înainte pe Körmös [spiritul rău, n.n.]
Nu ne da în mâna lui…
Nu mă osândi!”*)

Șaman mongol
Șaman mongol

Pământul (Yeryüzü) – locul în care trăiesc oamenii.

Subteranul (Yeraltı) sau Infernul – locul întunecos, format din 14 trepte. Este locul  celor răi, celor fără destin, locul unde guvernează urâțenia, cu alte cuvinte, iadul. Aici se află zeul/spiritul Erlik, familia lui și spiritele rele asemănătoare lor. În cadrul mitologiei turco-mongole, Erlik este un reprezentant important al nemuririi, el fiind stăpânul lumii de dincolo și al morții. Din cauza mândriei și a vanității, Erlik este alungat în Infern. Aici, el guvernează lumile subpământene, judecă morții și decide unde merită fiecare să ajungă.

 

__________

*) Mircea Eliade, ”Istoria credințelor și ideilor religioase”, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1988, p. 23. 

Bibliografie:

Prof. dr. Erman Artun, ”Türklerde Islamiyet öncesi inanç sistemleri Ӧğretiler-Dinler”.

Mircea Eliade, ”Istoria credințelor și ideilor religioase”, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1988.

Vezi arhiva rubricii Traditiones de Urfet Șachir

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.