În camera întunecată,
Cu o măsuță și-un pat mare,
Stă omul nostru, fără vlagă,
Cu mintea prin lumea cealaltă,
La cap ardea o lumânare,
Așa cum arde viața-ntreagă
Și-alături, aștepta-n picioare,
Aceeași veche ursitoare.
Deodată, ochii îi deschide
Privește-n jur, îndurerat,
Și-apoi vorbește cu obidă,
O viață m-am luptat cu tine,
Dar iată că ai câștigat,
Nu-s fluture, sunt tot omidă,
De cercu-acesta nu m-am rupt,
Sunt încă-aici, dar nu prea mult,
Tu poți da veste peste tot
Că a ieșit precum ai vrut,
Că omul, sorții e supus,
Dar eu nu mă voi lăsa mort
Și nu m-oi duce în pământ,
Până n-oi spune ce-am de spus:
Să țineți minte, feții mei,
Că soarta v-o faceți și voi,
Că fiecare-avem o viață,
Și-un drum al lui, aici, în lume,
Un drum ce inima îl vede,
Dar dacă nu este voință
Destulă, s-alegi pentru tine,
Alege altul, precum crede.
Și-oricât de mult ai fi iubit,
E bine, omul, să nu uite,
Că fiecare se gândește
Și la el însuși, câte-un pic
Și rar, vreunul să renunțe
La el, de tot, fiindcă iubește.
Luați aminte ce vă spun,
Credeți că m-o mai încălzi
Pe-acolo, pe unde mă duc,
Că am mormântul chiar la drum?
Pot fi coroane, sute, mii,
Viața-napoi nu mi-o aduc.
Să fii în viață ca un mort,
Să ai puține bucurii,
S-aștepți o zi, o clipă-anume,
Să iei cireașa de pe tort
Și-acel moment, tu să nu știi,
C-a fost, s-a dus și nu mai vine?
Și să arunci vina pe soartă
Când ți-a bătut norocu-n poartă?
Și tu, de teamă n-ai deschis
Și te-ai mințit c-a fost un vis?
Vă spun atât, celor din lume:
Trăiți și nu faceți ca mine!
Sfârșit
Portimão, Portugalia
Vezi arhiva rubricii Frânturi de viață de Dori Lederer
La Editura Leviathan a apărut romanul Când îngerii se dezbracă de aripi de Dori Lederer. Detalii, click aici.
