În cadrul parteneriatului media dintre Masteratul pentru Traducerea Textului Literar Contemporan – Engleză (MTTLC), din cadrul Universității București (Facultatea de Limbi și Literaturi Străine) și Leviathan (v. articolul din 29 decembrie 2024, click aici), publicăm traduceri ale masteranzilor pe site-ul leviathan.ro și în revista culturală trimestrială „Leviathan”. Textele încredințate de redacția noastră, majoritatea publicate în revista „Leviathan” sau din volume apărute la Editura Leviathan, sunt diverse: poezie, proză, teatru, reportaj, literatură pentru copii, critică muzicală și curiozități din istoria muzicii, istorie, eseuri etc. Pentru că aceste traduceri sunt la rândul lor un act de creație, vom publica în viitor o antologie a acestora la Editura Leviathan.
Astăzi, un eseu de Pușa Roth tradus în limba engleză de Elena-Andreea Udrea.
În revista trimestrială „Leviathan”, nr. 2 (31), aprilie–iunie 2026, în curs de apariție, veți putea citi proză și poezii de Rudy Roth, Emil Mureșan, Valentin Emil Mușat, Mircea Bodnariu, George Corbu, Cornelia Bartels, Iuliana Corina Mihalache, versiuni în limba engleză de Ana-Maria Duță, Sorina Lincă, Diana Gabriela Radu, Ruxandra Bujor, Costina Spînu, Alexandra Sandu.
Pușa Roth
Aventura cuvintelor
Lumea aceasta lansează mode peste mode în funcție de… Chiar, în funcție de ce sau de cine? În funcție de ea, de lume, de idei, de interese, de a se afla în treabă, că de, de-aia e lume! Însă ultima modă, de fapt veche, dar aranjată, colorată, parfumată, e un pic mai sofisticată decât stră-străbunica ei fiindcă are mai multe posibilități de prezentare, mai multe canale de publicitate, iar la rigoare, inteligența artificială etc.
Dar să nu lungesc vorba și să vă spun despre această modă nouă-veche. Mai nou, oamenii mănâncă – ciudată îndeletnicire! – sau, mai bine zis, înghit cuvintele, pe cele spuse și, mai ales, pe cele nespuse. Pe acestea, ultimele, nu le pot lăsa la întâmplare, că cine știe, vorbesc singure, că de aia sunt cuvinte și vor să se audă. Cel mai rău este când vorbește gura fără ele, că acum e moda ca ele, cuvintele, să se împrăștie mai repede decât ne închipuim. Cei care se tem cel mai mult de năstrușnicia lor (mai aproape de adevăr ar fi obrăznicia cuvintelor!) sunt cei care înghit la repezeală ca nu cumva să le scape, să li se pună „în spate” cuvinte grele, cu adresă, cu aluzie, chiar aiurea, și să declanșeze furia altor cuvinte, că cine știe ce fraze periculoase mai fac – te aștepți la orice combinație, fiindcă ele, odată scăpate, uită de reguli, de teamă, de conflicte, nu se mai gândesc la coordonare sau subordonare, după caz, și așa încep scaunele să se distreze, să râdă în hohote de nebunia cuvintelor, iar ocupanții scaunelor – frumoase, comode, elegante, bineînțeles –, să fie nevoiți să scrie alte cuvinte, combinații dure, fortărețe de cuvinte, încercând să demonstreze că celelalte sunt mincinoase, insinuante, răutăcioase, chiar periculoase! Înghițitorii profesioniști de cuvinte, oameni importanți, nu prea au timp și nici stomac să înghită fiecare cuvânt care a vorbit aiurea și deleagă pe alții, oameni despre care se spune că știu puterea cuvintelor, să le prindă, să le lustruiască, să le pună în contexte favorabile ca nu cumva cuvintele din legi (niște „ființe” imposibile, de altfel!) să dea verdicte după capul lor legic. O fi bine legic? Ei, și ce dacă? Bine sau rău, inventăm alte cuvinte să le descumpănim pe celelalte, să dăm timp de gândire, să căutăm la mama și tata dicționar, dacă e vreun copil nou adus de prin cine știe ce colț al lumii și adoptat fără prea multă osteneală. Că a ajuns și adopția asta, în rândul cuvintelor, se înțelege!, ceva de groază. Nici nu deschizi bine gura și hop!, apare un cuvânt nou (vine și el unde i se permite!) cu valoare occidentală, de obicei, și stă cu nasul pe sus, trimițând neaoșele la colțul cu vechituri. Ei, dar ce fac celelalte cuvinte? Dau buzna la televizor și se terfelesc de nici cuvintele legi nu mai pot descâlci la timp urzeala celorlalte.
Uneori se mai și păruiesc, iar nenorocirea e că toate știu să scuipe, periculos că e sezonul gripelor, guturaielor, chiar și a unor covizi, mititei desigur, și, uite așa, unele intră în carantină forțată (aici e mâna cuvintelor legi, se înțelege!). Dar nu stau prea mult pentru că oamenii care culeg cuvintele altora au inventat băile parfumate pentru vorbe. Asta e treaba lor, să le spele până le albesc, până dispare gripa, guturaiul sau chiar plăpândul Covid (adică ce a mai rămas din uraganul Covid). Apoi culegătorii-spălători de cuvinte aduc dovada clară că incriminatele sunt curate, inocente și cinstite. Și uite așa se scrie istoria cuvintelor, uite așa devine modă înghițirea sau spălarea lor până le tremură cămașa de frică sau de bucurie tuturor, dar pe rând. C-așa e moda!
Leviathan, Anul VII, Nr. 1 (22), ianuarie–martie 2024, la rubrica „Carnet de scriitor”, p. 80
Pușa Roth
The Adventure of Words
Translated into English by Elena-Andreea Udrea
These people launch trend after trend according to… Actually, according to what or whom? According to them, to the people, to the ideas, to the interests, to just go through the motions because that’s what people do! But the newest trend, which is actually an old one, but more put together, more colourful, more aromatic, is a bit more sophisticated than its grand-grand-grandmother because there are more ways to present it, there are more channels for publicity, and as a last resort, there is the artificial intelligence to aid it etc.
Let’s cut to the chase and tell you about this new-old trend. Nowadays, people eat – what an odd pursuit! – or, better said, they swallow the words, both the said and unsaid ones. The latter can’t be left on their own since who knows what would they say, that’s why they’re words, they want to make themselves heard. The worst case is when the mouth talks without thinking about the words, because now it’s trendy for them to spread faster than we ever imagined. The ones that fear the most their whimsy (it would be closer to the truth to call it the naughtiness of the words!) are the ones that swallow the words in a hurry lest they get away and get put back in their mouth, but more grave, targeting, insinuatingly, even as nonsense, and unleash the rage of other words since who knows what other dangerous sentences they make – you expect any combination, because they, once out of their leash, forget the rules, the fear, the conflicts, they don’t think about coordination or subordination, where applicable, and that’s how the chairs start having fun, laughing out loud at the words’ madness, and the ones sitting on the chair – beautiful, comfortable, elegant as they are, of course – have to write other words, harsh combinations, fortresses made of words, trying to prove that the other ones are lying, insinuating, mean, even dangerous! The professional word-swallowers, important people, don’t really have time or stomach to swallow every nonsense word and they authorize someone else, people that are said to posses the knowledge about the power of words, to catch them, to polish them, to put them in favourable contexts in order to stop the law words (some insufferable “beings”, as a matter of fact) to give verdicts in their own lawish way. Is lawish right? Well, what if it’s not? Right or wrong, we make up other words to throw off balance the others, to gain time to think, to search in mom and dad’s dictionary if there is a new child brought from who knows what corner of the world and adopted without too much effort. This adoption, of words, naturally, has become something awful! You barely open your mouth and bam!, there’s a new word (it appears too where there’s room for it!) that has occidental roots, usually, and looks down on others, and sends the authentic words to the junk pile. Now what do the other words do? They highjack the television and drag each other through the mud and not even the law words can detangle in time the others’ web of lies.
Sometimes they pull each other’s hair too, and the problem is that all of them know how to spit, which is dangerous during this season of influenza, of colds and even of COVID types, mild ones, of course, and, just like that, some are forced into quarantine (here is obviously the work of the law words!). But they don’t spend too much time there because the people that gather the others’ words invented aromatic baths for terms. This is their job, to wash them until they go white, until they get rid of the influenza, of the cold or even of the weak COVID (I mean what is left of the COVID wave). Then the words gatherers-washers bring clear proof that the accused are clean, innocent and honest. And that’s how the history of words is written, that’s how appears the trend of swallowing or cleaning them until everyone is shaking of fear or of enthusiasm, but not at the same time. Because that’s trendy!
Leviathan, Year VII, No. 1 (22), January–March 2024, pg. 80
Vezi: https://leviathan.ro/revista-trimestriala/
Portalul Editurii Leviathan, click aici.
Cărți ale Editurii Leviathan și revista „Leviathan” (ultimele exemplare) la Librăria „Mihai Eminescu” din București, click aici.
