5. CREȘTINISMUL. Una dintre marile religii ale lumii adoptate de turci într-o perioadă determinată din istoria credințelor este creștinismul. Denumirea de ”creștinism” vine de la numele Profetului Iisus Christos (Îsâ), termen din limba greacă, mașiah în ebraică, mesih în arabă. Cuvântul mesih are la bază termenul din ebraică mașiah și desemnează pe ”cel uns cu mir, sfințit”. Primii care au crezut în Iisus, cei din Antiohia, dându-i numele Christos, au început să fie numiți și ei creștini. Termenului ”creștin” i se atribuie sensul de ”adepții lui Christos”, ”în legătură cu Christos”. Cuvântul arab mesih utilizat în Coran pentru Iisus, fiul Mariei (MeryemoğluÎsâ), are originea în cuvântul ebraic mașiah.
Contactul turcilor cu creștinismul se întinde mult în vechime. În Balcani și în Anatolia, găgăuzii și karamanii (locuitori din Asia Mică) sunt creștini ortodocși. Aceste comunități au reușit să mențină limba turcă. Găgăuzii țin morții timp de trei zile în casă. În acest timp, rudele mortului și vecinii vin în vizită. În ultima zi, se scoate mortul în grădină. Dacă cel decedat este o femeie, odată cu ea se scot afară din casă și lucrurile din zestrea cu care a venit mireasă, plapuma, salteaua și aici se face o mică ceremonie cu influențe șamanice. Unele ritualuri fiind tradiție, se perpetuează și în Anatolia. Conform credinței islamice, creștinismul este una dintre religiile cerești și, împreună cu iudaismul, ocupă un loc special în ceea ce privește celelalte religii din lume. Ortodoxia și celelalte confesiuni creștine au pătruns și chiar au reușit să creeze comunități permanente la turcii din Europa de Est, în Balcani, în Anatolia, Rusia și Siberia. Creștinismul a ajuns în Balcani de la începuturile perioadei și, în secolul al IV-lea, a avut o răspândire semnificativă în Tracia. Cei care s-au orientat către vest (pecenegii ș.a.) după religia tradițională turcească, venind în contact cu zoroastrismul, maniheismul și islamul, au fost expuși la propaganda creștină. Cauza cea mai importantă pentru care turcii au căzut sub influența creștinismului se află în acea perioadă, când au avut relații comerciale strânse cu Imperiul Bizantin. În general, turcii creștini pot fi grupați în trei categorii: a) individual sau grupuri mici de turci creștini; b) cei care și-au schimbat radical cultura și religia; c) cei care, deși creștini, au protejat mai multe caracteristici ale limbii și culturii lor. (1)
Îsâ Âleyhisselam (Iisus) este cel de-al cincilea din cei șase cei mai măreți profeți, denumiți și ”Ülülazm”, trimiși omenirii de către Dumnezeu. El este profetul care ocupă un loc important în Coran, cu respectul cuvenit, este profetul care a fost trimis la fiii Israelului, cărora le-a spus:
”Am fost trimis să îndrept Tevrat-ul (Vechiul Testament), care a fost trimis înaintea mea și să vă fac cunoscut faptul că porțiuni care v-au fost interzise, vă sunt îngăduite și v-am adus de la Dumnezeu o minune. De acum, feriți-vă să vă împotriviți lui Dumnezeu și dați-mi ascultare.” (Âl-i İmran Sȗresi, 3/50) (2)
Născut din fecioară, se consideră a fi cel mai pur dintre toți, fiind trimis special pentru luarea păcatelor asupra sa. Mama sa, Hazret-i Meryem (Sfânta Maria) ocupă un capitol întreg în Coran, fiind cea mai pură femeie și pusă deasupra tuturor femeilor sfinte din rai (cennet kadınları). Îngerul Gabriel (Cebrail) a apărut, trimis de Allah (Dumnezeu), în chip de om și a vestit Mariei nașterea profetului Îsâ Âleyhisselam (Iisus). Iată câteva pasaje din Coran:
”Îngerii au zis: O, Maria! Dumnezeu îți vestește un Cuvânt din partea Lui. Numele lui va fi Iisus, fiul Mariei și va fi unul dintre cei mai respectați în lume și în viața de apoi și cel mai apropiat de Allah (Dumnezeu)!”
”El le va vorbi oamenilor de când va fi în leagăn, precum și când va ajunge om matur și va fi cel mai drept.” Ea a zis: ”Doamne, cum să am un copil, când nu m-a atins mână de bărbat?” Domnul a poruncit: ”Uite așa! Domnul creează ceea ce dorește; când vrea ca un lucru să fie, îi spune doar ”Fii!” și el este.”
”Allah (Dumnezeu) îl va învăța scrierea, înțelepciunea, Tevrat-ul (Vechiul Testament) și Incil-ul (Evanghelia).”
”Îl va trimite fiilor lui Israel ca emisar și va spune așa: ”Nu există loc de îndoială! Am venit la voi de la Domnul vostru cu un miracol: voi plămădi din pământ un lucru de forma unei păsări, voi sufla asupra lui și, cu voia Domnului, deîndată va fi pasăre; tot cu voia Domnului, îi voi lecui pe orb și pe lepros, îi voi învia pe morți; mai cu seamă, vă voi da de știre ce mâncați și ce strângeți pe ascuns în casele voastre. Dacă sunteți cei care credeți, în asta va fi, desigur, o pildă pentru voi.”. (Âl-i İmran, 3/45-49) (3)
Coranul (Kur’ân-ı Kerim) spune: ”Allah (Dumnezeu) este unic, nu a fost născut și nu a născut. El a creat tot universul, cerul și pământul, ceea ce este în cer și ceea ce este pe pământ și între acestea două.” (4). Astfel că Isus nu poate fi considerat Fiul lui Dumnezeu, din moment ce El nu a născut, Coranul respingând această credință și crucificarea, ci el este Robul lui Dumnezeu (Allah’ın kulu) făcut profet (peygamber), trimis pe pământ fiilor lui Israel (cum spune chiar el într-un verset) și care va veni iar înainte de sfârșitul lumii. Coranul îl asemuie pe Isus cu Adam, primul om creat de Dumnezeu, ca fiind plămădit din lut și însuflețit prin voia Lui, printr-un cuvânt: ”Fii!” ”și el a și prins viață”. (5) Între cei doi profeți există însă o mare deosebire: Adam (Âdem Âleyhisselam) a adus păcatul asupra lumii, drept pentru care a fost alungat din rai, pe când Iisus, cel mai pur dintre toți profeții, a fost trimis să spele toate relele, luând păcatele lumii asupra sa și să vestească sosirea Profetului Muhammed (Hazret-i Muhammed (s.a.v.), ultimul profet trimis de Allah pe pământ.
Cu privire la uciderea și răstignirea lui Iisus Mesia, Coranul precizează că nu el a fost cel răstignit și omorât, ci Dumnezeu a dat chipul lui unuia dintre discipoli și acela a fost cel răstignit și omorât, iar pe el l-a ridicat la cer. Spune clar de a doua coborâre a lui Iisus Mesia pe pământ înainte de sfârșitul lumii, însă nu spune nimic când va fi aceasta. El este acum în al patrulea nivel al cerului, de unde va coborî, și așteaptă. Nu toți vom vedea venirea sa. El va veni ca susținător al profeților în care și-a pus credința.
Poveste: Iisus și omul infirm
Iisus vede pe cineva într-o stare jalnică, rugându-se sub un copac. La o privire atentă, înțelege că picioarele omului sunt într-o stare neputincioasă, de infirmitate. Apoi își dă seama că nici ochii nu-i văd. Când se uită mai atent și la corpul lui, vede că are o boală de piele. Dar, în ciuda tuturor acestor lucruri, omul se ruga fericit, cu mâinile deschise, de parcă ar fi stat să zboare: ”O, Doamne, Tu, care mi-ai dat binecuvântarea pe care nu ai dat-o atâtor bogați, îți aduc mulțumiri cât numărul frunzelor copacilor!”
Iisus se apropie de omul infirm: ”Picioarele nu-ți merg, ochii nu-ți văd, nici pielea nu ți se vede sănătoasă și totuși mulțumești cu o mare fericire, gândindu-te la binecuvântările care ți s-au dat ție și nu s-au dat multor bogați. Care este binecuvântarea care ți s-a dat ție și nu s-a dat atâtor bogați?”
Omul infirm răspunse cu ochii închiși, orientându-se după locul de unde venea vocea: ”Domnule! Dumnezeu cel Atotputernic mi-a dat așa o inimă, încât cu ea Îl cunosc. Și mi-a dat așa o limbă, încât cu ea pot să-I mulțumesc. Pe când există atâți bogați care au bogăția lumii în mâinile lor, dar nu au în inimă bucuria de a-L cunoaște și nu au în limbă fericirea de a-I mulțumi.”
Iisus se apropie de omul cu ochii din cap închiși, dar ochiul inimii deschis: ”Dă-mi mâna”, îi spuse. Îi prinse mâna și, aplecându-se, îl sărută pe ochii orbi. Ochii se deschiseră imediat ce buzele profetului i-au atins. Când a văzut că în fața lui stă Iisus, omul, emoționat, spuse: ”Tu nu ești cel care învii morții, cel care lecuiești bolnavii, profetul stăpân pe miracole?”
Profetul Iisus: ”Este evident?” ”După ochi, da, după picioare, încă nu.”
Profetul, zâmbind: ”Ia, încearcă să te scoli.” Nici nu spuse bine și, omul, scuturându-se, se ridică drept, în picioare. Cum își dădu seama că poate sta drept în picioare, prima vorbă a lui fu: ”O, Proorocul Domnului! Miracolele de la tine sunt de la El, nu? Atunci, dă-mi voie, să nu întârzii să-I mulțumesc!” Coborî imediat și, prosternându-se, mulțumi: ”Doamne, îți mulțumeam, în neputința mea, cu o inimă care Te cunoaște și cu binecuvântarea limbii. Acum m-ai binecuvântat cu o pereche de ochi care văd și două picioare care merg. Nu mai știu cum pot să-Ți mulțumesc acum în fața atâtor binecuvântări.”
În acest timp, lumea din jur care se adună, voi să sărute mâna profetului, însă el le făcu semn cu mâna: ”Nu mâna mea, ci mâna omului infirm s-o pupați!” ”Noi avem acele binecuvântări de la început, dar niciodată nu am simțit fericirea pe care el a simțit-o”, au spus ei.
Profetul Iisus le dădu următorul răspuns: ”Atunci, reflectați și voi! Cel care se va gândi, va deveni conștient de acele binecuvântări. Cel care nu se va gândi, se va crede privat.” (6)
____________
(1) Turan, 1994: 106
(2), (3), (4), (5) Diyanet İșleri Bașkanlığı Yayınları / 998 – KUR’ÂN YOLU MEÂLİ, Ӧzyurt Matbaacılık, Ankara 2016, 5. Baskı; traducere de Urfet Șachir.
(6) https://www.mumsema.org/misafir-sorulari/176959-hz-isa-a-s-ile-ilgili-dini-hikayeler.html; traducere de Urfet Șachir.
Bibliografie
Prof. Dr. Erman Artun , Türklerdeİslamiyet öncesi inanç sistemleri – Ӧğretiler – Dinler.
Vezi: ”Privire de ansamblu asupra credințelor vechilor turci (1)”
”Privire de ansamblu asupra credințelor vechilor turci (2)”
Arhiva rubricii Traditiones de Urfet Șachir
