Mergând pe urmele istoriei deochiului și a ”mărgelei albastre”, cea care combate deochiul sau ”leacul deochiului”, într-o altfel de vorbire, aceasta se întinde până în șamanism. Turcii vechi au adoptat această credință înainte de islamism, care recunoaște deochiul, însă nu și talismanul. Conform credinței șamane, ochiul albastru reprezintă ochiul Zeului-Cer (”Gök-Tanrı”), în a cărui bunătate ei cred și îi protejează de ochiul rău, adică de Zeul Pământului. Potrivit unei surse, prin anul 5000 înainte de Muhammed (M.Ӧ.), se credea că Horus, fiul împăratului egiptean Osiris, atunci când a deschis ochii, peste tot s-a luminat (bunătate), iar când i-a închis, s-a întunecat (răutate). Osiris, împăratul, este ucis de Seth, ”Zeul Întunericului și al Răutății” și fratele malefic al lui Horus. Horus vrea să se răzbune pe acesta. În timpul luptei, ochiul lui Horus este distrus de Seth. Toth, omul de știință și fondator al medicinei, adună bucățile și, pentru a aduce ochiul în starea de dinainte, partea lipsă o completează prin puterea sa magică. Imagini hieroglife cu ochiul lui Horus simbolizau imunitatea fizică, devenind mai apoi, pentru totdeauna, simbol al fertilității. Vechii egipteni i-au acordat o mare importanță, având credința că acest ochi îi apără de toate, astfel că ei își desenează pe trup acest simbol. Aceste desene ajung în Anatolia și, cel mai probabil, fenicienii (în anul 2500 înainte de Muhammed) sunt cei care trec acest simbol pe sticlă. După piramide și faraoni, ochiul lui Horus este un alt simbol important al egiptenilor.
O altă legendă legată de mărgica de deochi este și cea a zeiței Medusa. În anul 190 M.Ӧ. (înainte de Muhammed), pe poarta de intrare în Hierapolis, un oraș antic în apropiere de Pamukkale (Denizli de azi), a fost prelucrată imaginea zeiței Medusa, pentru a se proteja de ea. În antichitate, imaginea ei era folosită pentru a alunga spiritele rele, ea însăși fiind o ființă hidoasă, având șerpi în loc de păr. Vorba aceea din popor: ”cui pe cui scoate”. În cultura turcă, această credință este considerată ca fiind ”mărgica de deochi”. Conform unui alt mit, mărgica albastră este în sine ”ochiul Medusei”. Pentru a o opri pe Medusa de a transforma cu privirea oamenii în pietre, s-a căutat o modalitate și s-a decis să i se scoată acesteia ochiul. În mod similar, printre cele mai mari temple din Didim, din perioada elenă, era și Templul lui Apollo în care se găsea capul Medusei, pe care era lucrată o mărgea de deochi. Se considera că Templul lui Apollo este protejat împotriva oamenilor cu gânduri rele de acest ochi al Medusei.
Privirea care deoache sau persoana cu privire rea face obiectul unor studii caracteristice, specifice. Astfel, unii autori leagă deochiul, care presupune o privire rea, de laudele și aprecierile exagerate, accentuând că limba are și ea un rol în această privință. (Orhan Acıpayamlı). Alt autor, Sedat Veyis Örnek, precizează că persoanele cu ochi albaștri, cu părul blond, mici de statură, cu părul, mustața sau dinții rari, șchioape sau chioare ar fi motiv de deochi. Örnek și Acıpayamlı sunt de aceeași părere că persoanele blonde, cu ochi albaștri, care deoache, ar fi o excepție. Örnek avansează însă ideea că invidia are o mare legătură cu deochiul. Gelozia nu este la propriu motiv de deochi, ci creează un anume disconfort celui care nu are ceva ce și-ar dori și are altcineva. Cu invidia însă altfel stau lucrurile. Cel care invidiază își dorește ca toate lucrurile celui care are să dispară, ca, pe motivul lipsurilor și al sărăciei sale, să fie și cel dinaintea lui în aceeași stare sau chiar mai rău, să simtă toate frustrările sale.

Pentru o protecție mai ușoară în fața unor astfel de situații, s-au emis o serie de teorii. Astfel, pentru a respinge energiile negative și a ține departe deochiul, trebuie să se mențină un câmp energetic înalt. Cine nu își poate menține acest câmp la o treaptă înaltă, poate folosi pietre sfinte care împiedică deochiul, una dintre acestea fiind ametistul. În perioade determinate, acesta se împroprietărește cu pământ și descarcă energia acumulată. Cei anxioși, iritabili, necăjiți sau triști, cei cărora li se frâng repede inimile, având un câmp energetic foarte scăzut, sunt cei mai expuși energiilor negative și deochiului. Cei aflați în această situație, pentru a respinge și bloca deochiul și energiile negative, pentru a-și ridica nivelul energetic și echilibrarea șacrelor, trebuie să facă în mod regulat meditații. Dacă crezi că ai fost deja atins de deochi, pui o mână în dreptul șacrei a treia (plexul solar) fără a o atinge, inspiri adânc și expiri pe sub mână, spunând în gând, fără să observe cineva: ”Tai toate energiile care m-au invadat în acel moment și care nu îmi sunt de folos și le trimit înapoi.”
Cei cu șacrele deschise, veseli și fericiți au un câmp energetic înalt și echilibrat. Aceste persoane sunt cel mai puțin afectate de energiile negative și deochi sau deloc. Conștientizarea și cei cu energia internă înaltă, degajând energii pozitive în jur, protejează mediul din apropiere în mod natural împotriva energiilor rele.
Mangalia, 4 august 2018
________
Bibliografie:
Prof. Dr. Metin EKİCİ, Yrd. Doç. Dr. Pınar FEDAKÂR – ”GELENEK, AKTARMA, DÖNÜŞÜM VE KÜLTÜR ENDÜSTRİSİ BAĞLAMINDA NAZAR VE NAZAR BONCUĞU”, Millî Folklor, 2014, Yıl 26, Sayı 101.
https://serkansorguc.wordpress.com/2013/07/16/nazar-enerjisinden-kolayca-nasil-kurtuluruz/
Sursa fotografiilor: internet
Vezi: ”Tradiții din credința șamană practicate și astăzi: Deochiul (1)” de Urfet Șachir
Arhiva rubricii Traditiones de Urfet Șachir