„Poezii de serai” (1) de Urfet Șachir, versiune în limba engleză de Diana Anton

130
John Frederick Lewis (1804–1876), pictor englez, „Haremul”, 1876
John Frederick Lewis (1804–1876), pictor englez, „Haremul”, 1876

logo rubrica mttlc leviathanÎn cadrul parteneriatului media dintre Masteratul pentru Traducerea Textului Literar Contemporan – Engleză (MTTLC), din cadrul Universității București (Facultatea de Limbi și Literaturi Străine) și Leviathan (v. articolul din 29 decembrie 2024, click aici), publicăm traduceri ale masteranzilor pe site-ul leviathan.ro și în revista culturală trimestrială „Leviathan”. Textele încredințate de redacția noastră, majoritatea publicate în revista „Leviathan” sau din volume apărute la Editura Leviathan, sunt diverse: poezie, proză, teatru, reportaj, literatură pentru copii, critică muzicală și curiozități din istoria muzicii, istorie, eseuri etc. Pentru că aceste traduceri sunt la rândul lor un act de creație, vom publica în viitor o antologie a acestora la Editura Leviathan.

Mai jos, Poezii de serai (partea întâi) de Urfet Șachir, versiune în limba engleză de Diana Anton.

Grupajele de Poezii de serai cu traducerile în engleză ale Dianei Anton vor putea fi citite integral în numerele viitoare ale revistei „Leviathan.

Revista trimestrială „Leviathan”, nr. 2 (31), aprilie–iunie 2026, aflată în tipar, are în sumar 16 pagini la rubrica MTTLC: proză și poezii de Rudy Roth, Emil Mureșan, Valentin Emil Mușat, Mircea Bodnariu, George Corbu, Cornelia Bartels, Iuliana Corina Mihalache, versiuni în limba engleză de Ana-Maria Duță, Sorina Lincă, Diana Gabriela Radu,  Ruxandra Bujor, Costina Spînu, Alexandra Sandu.

Urfet Șachir
Urfet Șachir

Urfet Șachir

Poezii de serai (1)

Să asculți glasul dorului…

clipele zboară și lasă goluri în urmă
nu ne întrebăm unde zboară, nu înțelegem ce goluri lasă în urmă
dar ne gândim să le umplem și căutăm… căutăm…
să cazi în visare, să scrii amintiri
să asculți o melodie și să simți cum adie o boare în                                                                   sufletul
topit de dorul iubirii
să reciți o poezie și să te regăsești în timpul
aripilor deschise către orizontul purpuriu al dimineților june
când sufletul fremăta de bucurie și nerăbdare
dornic să-și ia zborul către visul încă neîmplinit
să cânți o arie din opera vieții și să înțelegi
cine ești
să dansezi pe vârfuri urcând dealuri și să-ți dai seama încotro
te duci
să asculți glasul dorului și să simți cum îți ninge
în suflet.

Ce-i pasă pașei de solda moașei?

Păstrează-mi scrisorile și nu le arunca,
pentru ca, atunci când te vei întoarce la mine,
să am loc în inimă să te găzduiesc, pașă!
Aș lupta pentru tine, dar cum să-ți cuceresc
sufletul sterp?
Scrie-mi numele în palma ta,
să-ți amintească de mine
în expedițiile tale.
Nu-ți pasă de nimic? Nici de trilurile inimii?
Nici că nu i-ai plătit moașei solda pentru durerile facerii?
Te duci? Vâltoarea nopții te așteaptă, pașă!
Haremul nu se va prăbuși
odată cu plecarea ta.

Prietenul meu boem

Doamne, ce lucru frumos este chipul prieteniei
și acea privire care umple inima omului!
Prietenul meu obișnuia să rătăcească pe străzile Enderunului,
căutându-și țelul.
Privind cerul și marea,
își proiecta lumina ochilor pe pagini de cărți,
o mie de cărți și una sfântă.
Îmi spunea deseori că prietenia e o nestemată rară
în adâncimi de peșteri,
în adâncimi de mări…
Prietene, ți-ai găsit dulcea odihnă a sufletului în cărți
și în zorii fermecători ai inimilor noastre duioase!
Dincolo de zidul dintre noi încă îți răzbat povețele
despre languroase măști.
Nu, fratele meu, cu acelea creanga nu-i verde, nici cerul
albastru!
Nu avem aceeași cotă de stele și de vânt
Sau rătăcire pe aceleași ulițe pe pământ.
De-ar ști cadânele pe ce lume sunt eu și pe ce lume ele!
Navele pe care ne-am îmbarcat sunt diferite.
Vino, prietene drag, și pune-ți capul pe genunchii mei
să stăm o clipă din viață tăcuți,
doar privindu-ne
în acest colț de serai.

Închipuire

Lumina regală a chipului tău
Străbate noaptea dintre noi.
Plouă cu pietricele la geamul meu!
Măreţia Ta,
Oare, pe mine mă vrei?!

Bărbate, coborât din lumină,
Ți-ai dezgheţat iar inima sloi!
Te-a-ndemnat, nu ştiu care pricină,
Să mă provoci la versuri de soi.

Apariţia ta, munte pleşuv,
Cutremură,-n zori, băierile inimii.
Mă cuprinde din vertex un zăduf
Pân’ la călcâiul lui Ahile-n poala vremii.

Au, Luminăţia Ta, bărbate,
Ȋnchipuirea-ţi ce îţi şopteşte?
Că pentru mine-ai fi vreo zeitate?
Dar, hai, ce stai în uşă? Pofteşte!

E ziua ce mi-o-nchipui,
Semeţule emir,
La mine că ai veni
Cu dragostea-n chimir.

Între prezent și absent

Beiul meu,
Într-o lume a falselor chipuri
inimile noastre dezamăgite
au fost nevoite să-și măture cenușa
în grădina paradisiacă a seraiului.
Ca un vapor cu cârma ruptă în două culori,
alb și negru, sufletele noastre sunt goale,
dar viețile noastre își purced cumva calea
pe valurile Bosforului
între prezent și absent.
Cu cât ne îndepărtăm mai mult de
această lume mirifică, ea ni se dezvăluie
pe cât de cuceritoare, pe atât de înfricoșătoare.
Un univers ca un licăr într-un tunel
pare doar o siluetă învăluită în pânza întunericului
până rămâne un mic punct în zare.

Rime prime

Ȋmbrăcată-n zarafir,
Brodată cu baibafir,
Ȋncrustată cu safir,
Curgă rima din potir
Cum curge vinul profir
Când dai de un chilipir.

S-o scriem pe un papir,
Apoi s-o dăm suvenir
Cui o vrea, cu mult plezir.
Ia, acum pot să respir

Ȋn caftanul de vizir,
Să beau apa-elixir,
Să-mi cânt rima la clavir
Din zenit până-n nadir
Să răsune din chimir.

Din sutana de pontif
La caftanul de calif,
Rima, ca un logogrif,
Din potirul lui Sisif,
E trecută-n catastif
Cu cerneală și-un toc zarif
Și păstrată într-un seif.

O, Înaltule Emir!
Cu poeme de safir,
Reverențe de la Șachir!

Ailes

Isamu creștea repede,
zburdând ca o veveriță
pe dealurile învălurite sub măreața
cupolă a cerului.

Sunt ca o frunză ce atârnă peste
speranță și disperare,
ce tremură la vârsta-i trecătoare
și prinde rugină în apropierea
sezonului alb.
Covoare de aramă se-ntind spre infinit
și-acoperă sufletul de mamă
neîmplinit.
Ar mai fi vrut o vară și-o toamnă
în coșul cu roade un zâmbet calin,
o primăvară nouă, lăstari tresărind în
aburul Geei,
cântând privighetori pe ramuri
în floare.

O, Isamu, deschide fereastra în zori!
Vezi piscul muntelui în zare învăluit în abur?
E roua perlată ce cade pe flori.
Simți azaleea desfăcându-se sub nori?

Uneori, ești stupid de fericită, Ailes!, îmi spune.

Acum găsesc fericire în viața simplă,
ca apa curgând molcom în albia șerpuindă,
casa care se armonizează perfect cu locul
în plină natură,
ca un copac bine înfipt în pământ
și cu ramuri maiestuoase.

Leviathan, Anul VI, Nr. 4 (21), octombrie–decembrie 2023, pp. 42–44

Diana Anton
Diana Anton

Urfet Șachir

Seraglio Poems (1)

Translated into English by Diana Anton

Listen to the voice of longing…

Moment fly by and leave empty spots behind
we don’t ask where they are going, we don’t understand the empty spots they leave behind
but we consider filling them and we search… we                                                               search…
to drift into the dreamland, to write down memories
to listen to a song and feel a breeze blow through the soul melted by longing for love
to recite a poem and find yourself in the time
of wings spread towards the purple horizon of early mornings
when the soul trembled with joy and anticipation
eager to fly towards the yet unfulfilled dream
to sing an aria from the opera of life and to understand
who you are
to dance on your toes as you climb hills and realize where
you are going
to listen to the voice of longing and feel the snow falling
on your soul.

Why should the pasha care about the midwife’s pay?

Keep my letters and don’t throw them away
so that, when you return to me,
i may have room in my heart for you, pasha!
I would fight for you, but how could i conquer
your barren soul?
Write my name in your palm,
so it may remind you of me
on your expeditions.
Do you care about nothing? Not even the songs of the heart?
Not even that you never paid the midwife her wages for the pains of childbirth?
Are you leaving? The turmoil of the night is waiting for you, pasha!
The harem will not collapse
with your departure.

My bohemian friend

Oh Lord, what a beautiful thing the face of friendship is
and that gaze which fills a man’s heart!
My friend used to wander the streets of Enderun,
searching for his purpose.
Looking at the sky and the sea,
he would cast the light of his eyes upon pages of books,
a thousand books and one sacred.
We often told me that friendship is a rare gem
in the depths of caves
in the depths of seas…
My friend, you have found the sweet rest of your soul in books
and in the enchanting dawn of our tender hearts!
Beyond that wall between us, your words about sentimental masks
still reach me.

No, brother, with those, the branch is not green, nor the sky blue!
We don’t have the same measure of stars and wind,
nor do we wander the same alleys upon this earth.
If only the wives knew in what world I am and in what world they are!
The ships we have boarded are different.
Come, dear friend, and rest your head on my knees
So we may sit in silence for a moment of life,
just gazing at eachother
in this corner of the Seraglio.

Figment

The royal light of your face
Pierces the night between us.
Pebbles rain down on my window!
Your Magesty
Is it me that you desire?!

Man, descended from the light,
You have thawed your frozen heart once more!
Some unknown reason has urged you
To challenge me to noble verses.

Your appearance, bald mountain,
Shakes, at dawn, the heart’s cords.
A stifling heat envelops me from the crown of my head
Down to achille’s heel in the lap of time.

Oh, your Highness, my lord,
What does your imagination whisper to you?
That you might be some deity to me?
But come now, why linger at the door? Come in!

It’s the day I imagine,
Proud emir,
That you would come to me
With love tucked in your belt.

Between Presence and Absence

My bey,
In a world of false faces
our disappointeed hearts
have been forced to sweep their ashes
in the paradisiacal garden of Seraglio.
Like a ship with its rudder broken into two colours,
black and white, our souls are empty,
but our lives somehow continue their course
on the waves of the Bosphorus
between presence and absence.
The farther we move away
from this wondrous world, the more it reveals itself
as captivating as it is frightening.
A universe like a flicker in a tunnel
seems only a silhouette wrapped in the fabric of darkness
until it becomes a tiny spot on the horizon.

First Rhymes

Dressed in brocade,
Embroidered with gold thread
Inlaid with sapphire,
Let the rhyme flow from the chalice
As crimson wine flows
When you come across a bargain.

Let us write it on papyrus,
Then give it as a souvenir
To whoever wants it, with great pleasure.
There. Now i can breathe.
In the vizier‘s kaftan,
To drink the elixir of water,
To sing my rhyme on the piano
From zenith down to nadir
Let it resound from the chimir.

From the pontiff’s cassock
To the caliph’s caftan,
The rhyme, like a logogriff,
From Sisyphus’s chalice
Is recorded in the ledger
With ink and graceful pen
And kept in a safe.

Oh, High Emir!
With sapphire poems,
Bows from shakhir!

Ailes

Isamu grew quickly,
scampering like a squirrel
across the rolling hills beneath the majesic
dome of the sky.

I am like a leaf hanging between
hope and dispair,
trembling in the fleetingness of time
and turning rusty as the white season
approaches.
Copper carpets stretch toward infinity
and cover the unfulfilled mother’s soul.
She would have wanted one more summer and autumn
a tender smile in the basket of fruits,
a new spring, shoots quivering in the mist of Gaia,
nightingales singing on branches
in bloom.

Oh, Isamu, open the window at dawn!
Do you see the far mountain peak shrouded in mist?
It is the pearly dew falling on the flowers.
Can you feel the azalea unfolding beneath the clouds?

Sometimes, you’re stupidly happy, Alies! she tells me.

Now I find happiness in a simple life,
like water flowing gently in the winding stream,
a house that blends perfectly with its place
in the heart of nature,
like a tree firmly rooted in the earth
with majestic branches.

Leviathan, Year VI, No. 4 (21), October–December 2023, pg. 42–44

Vezi arhiva MTTLC LEVIATHAN

Arhiva rubricii Traditiones de Urfet Șachir

Vezi: https://leviathan.ro/revista-trimestriala/

Vezi și: Urfet Şachir, Tradiţii, datini şi obiceiuri turceşti /Ürfet Şakir, Türk Geleneği, Göreneği ve Âdetler, ediție bilingvă română-turcă/İki Dilli Romence-Türkçe Baskı, în traducerea autoarei, Editura leviathan, 2024, click aici.

Portalul Editurii Leviathan, click aici.

Cărți ale Editurii Leviathan și revista „Leviathan” (ultimele exemplare) la Librăria „Mihai Eminescu” din București, click aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.