‒ Orice călătorie începe mereu în copilărie într-o corabie a imaginaţiei. Fii căpitan!
‒ Când mergeam cu remorca tractorului la munca câmpului, ziceam că zburăm cu avionul.
‒ În inima fiecărui copil există speranţa Luminii, indiferent de împrejurări. Petala amintirilor noastre ne stă mărturie.
‒ Toată copilăria noastră pescuim clipe de basm pentru a rămâne veşnic în „acvariul” de poveste al vieţii.
‒ Dorinţa cunoaşterii pleacă din copilărie. Luaţi de valurile vieţii, pierdem această dorinţă. Rămâne doar o amintire fără Lumină.
‒ Bucuria copiilor vine din orice, chiar şi din dansul frunzelor chemate de Pământ.
‒ Copiii văd Lumea simplu, în felul lor. Noi, Oamenii mari, o vedem totul viceversa sau anormal, sau paranormal, sau… nimicuri care ne ţin viaţa viceversa.
‒ Cântecul copilăriei este în noi toată viaţa. Şi acum fredonăm: „Podul de piatră s-a sfărâmat/ A venit apa şi l-a luat/ Vom face altul…” şi viaţa curge, curge pe sub podul amintirilor.
‒ Copacul care face nori e doar în vis. Să-l căutăm prin vis. Noapte bună, copaci fără pădure!
‒ Oamenii mari nu ştiu sǎ zboare decât cu avionul. Noi, copiii, zburǎm mereu – suntem îngeri.
‒ Dorul de copii vine prin muzica sufletului lor. O picătură de iubire înrămează tabloul.
‒ Deschid ochii, ei se închid… Iarăşi îi deschid, ei iarăşi se închid. Îi mai deschid o dată însă, ei iarăşi se închid…
– Bună dimineaţa! Voi cum vă distraţi dimineaţa înainte de a pleca la şcoală?
‒ Zburlito! Te-am visat azi-noapte.
‒ Aşa, şi?
‒ …şi parcă, mă îmbrăţişai strâns şi-mi spuneai „Te iubesc!”
‒ Vise Licuţă, vise…
‒ Aşa a spus Zburlita, Cuţule? Că sunt aragaz cu patru ochi pentru că am ochelari?
‒ Ham!
– Spune-i că e o… o… o Zburlită sucită, aiurită, mititică, turtită… Sau ştii ce? Nu-i spune nimic. Moare de ciudă că nu-i răspund.
‒ Nu confundaţi Toamna cu Zburlita! Toamna e iubită pentru bogăţia ei, Zburlita are bogăţia ei în suflet.
‒ Aşa eram în clipa copilăriei. Plin de întrebări, plin de ochi pentru Zburlita, plin de călătorii fantastice. Oamenii mari m-au aranjat să fiu Om mare. N-au reuşit. Am rămas tot un copil
‒ Licuţăă! Caută drumul! Eu am găsit steluţa noastră. E aproape, la o azvârlitură de meteorit, colţ cu Calea Copilăriei, aşa striga Zburlita seara când priveam cerul.
‒ Licuţă! De ce suntem trişti când plouă?
‒ Sunt lacrimi care vin prin noi şi se duc în dorul de viaţă. Când plouă, suntem viaţă.
‒ Înger, îngeraşul meu! Fă o minune şi adu-l pe Licuţă în Ţările Calde! Vreau să-l topesc de fericire!
‒ Tu, îi vezi pe Omenii mari, Zburlito?
‒ Eu îi văd! Ei nu ne văd pe noi, Licuţă!
‒ În arhiva memoriei adunăm amintiri. Cele mai colorate sunt din copilărie, vin ca un tăvălug peste maturitate şi ne dau peste cap sufletul. O lacrimă vine spontan…
‒ Lacrimile unui copil sunt curăţenia gândurile noastre.
‒ Licuţă! Suntem la Capătul Lumii?
‒ Nu există Capătul Lumii, Zburlito! Lumea începe în noi şi e infinită. Visele ne poartă prin poarta gândurilor dincolo de viaţă. Să le păstrăm în aura dorinţei care mocneşte în noi.
‒ Un copil plângea în parc şi parcul s-a oprit ca să plângă un copil. Copilul n-a mai plâns şi parcul a plecat.
‒ Zburlita nu ştia că Lumea e a ei. Am învăţat-o eu cu un simplu sărut.
‒ Zburlito! Ţi-am spus vreodată că te iubesc?
‒ Nu.
‒ Nici nu-ţi spun. Ia o floare!
‒ Când fetele ne ademeneau să jucăm de-a v-aţi ascunselea era aşa, de chi-chi michi. Se ascundeau la vedere ca să le găsim noi, băieţii, cât mai repede. Restul era dorul de noi.
‒ La fiecare poartă tainică există un copil cu flori în braţe, gata să ne primească în poveştile vieţii, în veşnicia timpului din noi.
‒ Dragostea s-a născut în copilărie prin jocul şoaptelor…
‒ Să nu rănim niciodată sufletul unui copil, pentru că ne vom uita copilăria.
‒ Copiii sunt dorul nostru de a mai fi copii.
‒ Inocenţă, iubire, frumuseţe, libertate, dorinţe, speranţe, linişte, strălucire, căldură, dăruire, bucurie, fericire, culoare, poveşti, cuvinte, lumină, zbor, jocuri, pupici, sclipici… Mi-a scăpat ceva? Asta-i Lumea lui Licuţă!
La Editura Leviathan a apărut volumul Aventurile lui Licuță dincolo de Capătul Lumii. Detalii, click aici.
Arhiva rubricii Lumea lui Licuță de Lică Barbu
„Va urma” (1) de Lică Barbu
„Va urma” (2) de Lică Barbu
„Va urma” (3) de Lică Barbu
„Va urma” (4) de Lică Barbu
„Va urma” (5) de Lică Barbu
„Va urma” (6) de Lică Barbu
„Va urma” (7) de Lică Barbu
„Va urma” (8) de Lică Barbu
„Va urma” (9) de Lică Barbu
„Va urma” (10) de Lică Barbu
„Va urma” (11) de Lică Barbu
Vezi arhiva rubricii Proză scurtă
Vezi și arhiva Proiect Zâmbetul unește
Pagina Zâmbetul unește
