”Promisiunea de joi (12)” de Gina Zaharia

275
Gina Zaharia roman in serial proza politista
Grafică de Costin Tuchilă

rubrica roman foileton leviathan.roCâteva săgeți au pornit să-i brăzdeze fiinţa, falsificând clipa. Un vulcan stătea să erupă în fiecare colț al sufletului. Misterul clocotea pe margine de cuțit, mereu mai pregătit de atac.

– Imposibil! exclamă grăbită Maria. Eu nu știu să fi avut vreodată o soră. Mama mi-ar fi spus, doar suntem oameni evoluaţi… Ștefan, te rog mult să scoţi acest capitol din cartea ta. E prea tras de păr…

Tania îi privea cu o bucurie ascunsă după creste uriașe. Urmărea în special reacția Mariei, care-i căzuse dragă din prima clipă.

– Nimic nu e imposibil, Maria! decretă sentenţios scriitorul. E adevărat, am nevoie de un subiect amplu, picant… Totuşi, oricât mi-aş dori să continui lucrarea, sunt și mai mulțumit când descopăr că acțiunea e cum nu se poate mai reală, garantându-mi succesul. Știu, e ultimul lucru la care te-ai fi gândit, dar trebuie să accepți. Nici ea n-a știut până ieri că are o soră. Doar Emilia Cristache, mama ta, cunoştea acest secret. Acum e și al nostru.

Maria făcu câțiva pași prin încăpere. Privi pe fereastră și dădu cu mâna draperia la o parte ca și cum lumina de la acea oră n-ar fi fost îndeajuns. Un apel pe telefon salvă oarecum torentul pornit prin sufletul ei. Răspunse îndată, cu un ton blând, împrumutat din cine știe ce pajişti voioase ale destinului. Era doctorul.

– Bună, Bogdan! Ce bine că m-ai sunat!

– De parcă ar fi pentru prima dată… glumi tânărul. Ce se întâmplă, Maria? De ce nu vrei să vorbești cu mine?

– Vorbesc, Bogdan… Uite, vorbesc! Ce vrei să știi?

– Spune-mi că ești bine! se auzi vocea neliniștită a doctorului.

– Sunt bine, cât se poate de bine!… Tocmai făceam cunoștință cu… sora mea.

Tăcerea se instală între ei, vreme de câteva clipe, înlocuind orice întrebare.

– N-am amănunte, Bogdan. Sunt aici, acasă la mine, față în față cu scriitorul Ștefan Deleanu și o tânără care pretinde că-mi este soră. Abia acum începe povestea. Vom vorbi mai târziu, dacă vrei să știi mai multe. Apropo, tu când vii în țară?

– Mă întorc peste câteva zile… Trebuie să stabilesc odată pentru totdeauna că nu am niciun amestec în tot ceea ce s-a întâmplat cu bunicul tău. Cât despre surioară, îţi sunt alături. Ştii asta. Şi îți voi fi mereu aproape!

– Mulțumesc, Bogdan. Am nevoie de tine… Am obosit și mă simt atât de singură!…

Închise telefonul și se așeză pe canapea, în fața Taniei. Apoi i se adresă fetei:

– Vreau să ne tutuim. Te ascult cu atenție.

– E emoționată, interveni scriitorul. Abia a vrut să vină cu mine aici.

– Dă-i voie, Ștefan, te rog! Are buletin… Tu notează! zise surâzând.

– Îți va povesti, însă trebuie să fac introducerea măcar. Eu am săpat prin creierul munților drumul spre ea. Am căutat fiecare fir de apă secat în urmă cu mulți ani.

Maria se scuză și aduse câteva pahare cu băuturi răcoritoare. Presimțea că urmează clipe apăsătoare, toate pe un singur ram ofilit. Se făcuse aproape opt seara.

– Te ascult, Ștefan Deleanu!

Scriitorul atât aștepta. Avea un har de a povesti, încât ar fi vrut să umple scena vieții de curioși și să-i simtă acaparați de epicul său, să-i vadă pierduți în relieful stărilor sale. Începu:

– Mama ta, deşi nu are mare încredere în mine, cu toate că am predat la acelaşi liceu amândoi – e cam mizantropă, deh! –, în ultima săptămână m-a rugat să mă interesez, prin cunoștințele bunicului tău, despre un anume Georges Stoicescu, din Bruxelles.

– Din Bruxelles? Doamne, ce încrengătură! se miră Maria.

Tania vedea că subiectul se depărtează clar, trece prin deşerturi, iar pe ea o aruncă între cioturi de timp, acolo de unde venise, însă n-ar fi protestat nici cu un zâmbet.

– Iată, ai aici câteva pagini scrise mărunt și lizibil, sper. E o parte a manuscrisului meu. Aici vei afla despre secretul lui Tudor. Dan Simionescu știe asta, însă mi-a cerut să-l păstrez… Să nu-i spui că ţi-am făcut destăinuirea.

Maria luă filele și le așeză pe genunchi. Citi cu atenție. Reluă câteva fraze, de parcă ar fi dorit să le şteargă din priviri, ori să presare leacuri din vechi spiţerii pe drumul acela întortocheat. Descoperi că Tudor avea un fiu, în Belgia, așadar frate cu tatăl ei, despre care Emilia bănuia doar, dar îi reproșase, la timp şi în timp, socrului ca fiind lucru cert.

– Să vină toți!… Să vină odată, să descoperim cine l-a ucis pe Tudor! aproape că strigă Maria.

Enervată, lăsă manuscrisul pe masă și măsură iarăși camera de-a lungul. Tania o privea cuminte. Se ridică şi îi luă mâinile între ale sale:

– Eu nu vreau nimic de la tine, zise blând. Atât îmi pare rău că nu l-am cunoscut şi eu pe bunicul nostru… Sunt sigur că era un om minunat.

O lacrimă se prelinse pe obraz. O șterse în grabă, apoi își privi sora în ochi. Femeia timidă de acum câteva clipe își dezvălui brusc curajul, care avea în el ceva înduioșător.

– Stai, că nu e tot, continuă Ștefan. O prietenă a mamei tale mi-a dat un indiciu despre Tania. Era singura persoană căreia Emilia Cristache i se destăinuise. Astfel am aflat că Tania s-a născut în timp ce părinții tăi erau studenți. Ei au vrut să se căsătorească, dar Tudor a fost împotrivă. O sfătuise să avorteze, să-și termine studiile. Mama ta însă a născut, în secret, la București și a dat-o pe Tania, spre înfiere, unei femei din județul Bihor, pe care o cunoscuse în spital, internată pentru un tratament de fertilitate. După câțiva ani, aceasta a murit, iar tatăl adoptiv s-a căsătorit cu o unguroaică. După terminarea facultăţii, ai apărut tu și părinții tăi s-au căsătorit fără acordul lui Tudor. Pe Tania nu a mai vrut unguroaica s-o dea. Ba mai mult, nu le-a dat voie nici măcar s-o viziteze. Bineînţeles, bunicul tău n-a știut niciodată de existența surorii tale.

– Dumnezeule! exclamă uluită Maria. De aceea mama se temea că testamentul lui Tudor putea fi atacat oricând. Căuta să-l elimine dintre moştenitori pe Georges… Acum înțeleg de ce voia casa din oraş pentru ea… Se gândea şi la Tania.

– Cum mai tragi tu concluzii, zise, enigmatic, scriitorul. Fă-mi o cafea şi vino lângă mine!

Maria simțea că se sufocă. Aerul condiționat nu mai făcea față, ori așa i se părea ei. Aduse cafeaua și se așeză între scriitor şi Tania. Aceasta părea o floare gingaşă, desprinsă dintr-un tablou pe fundalul căruia trona o furtună aprigă. Ștefan Deleanu deschise o servietă. Scoase din ea câteva fotografii vechi, care îl reprezentau pe pictor lângă o femeie și un copil.

– Ea e Valeria Stoicescu, zise. Iar copilul e Georges, în urmă cu mulți ani.

Maria privi fotografia cu atenție. Apoi luă alta, și alta, admirând frumusețea actriței.

– Despre Valeria știam câte ceva, însă foarte vag… Bunicul nu a fost nicicând prea explicit. Știam că se întâlneau și mă bucuram pentru asta. Datorită ei, sau din cauza ei – nu știu ce să cred! – bunicul nu s-a mai căsătorit. Am bănuit că această femeie îi ținea inima în șah.

– Pictorul i-a iubit foarte mult, spuse Ștefan. Mai ales pe Georges!

– Doar e fiul lui!…

– Tocmai că nu este fiul lui, preciză scriitorul. Iar Tudor nu va avea cum să afle asta niciodată!

– Cum așa? se miră Maria.

– Aici, pe spatele acestei fotografii, e numărul de telefon al Valeriei. Mi l-a dat Tudor, odată cu pozele. Mi-a zis că, în cazul în care el nu va mai putea să ia legătura cu ea, s-o fac eu. Am anunțat-o îndată ce a murit. Am auzit suspinul femeii de la celălalt capăt al firului. I-am zis că Georges era fiul pe care l-a vrut mereu lângă el. Atunci a oftat din nou și mi-a spus: ”Scrie în cartea ta că i-am împrumutat fiul, atâția ani, de dragul lui. Își dorea foarte mult să avem un copil împreună. Tocmai mă despărțisem de tatăl lui Georges când am aflat că sunt însărcinată. Într-un moment de euforie, l-am mințit. Și am trăit cu minciuna aceasta în suflet, știind că Tudor radiază de câte ori îi pronunță numele.”

– Mi-e sete, zise Maria. Tania, vrei să-mi aduci un pahar cu apă? Te rog! Vezi că este în frigider.

(Va urma)

Vezi episoadele anterioare: ”Promisiunea de joi (1)”

”Promisiunea de joi (2)”

”Promisiunea de joi (3)”

”Promisiunea de joi (4)”

”Promisiunea de joi (5)”

”Promisiunea de joi (6)

”Promisiunea de joi” (7)

”Promisiunea de joi (8)”

”Promisiunea de joi (9)”

”Promisiunea de joi” (10)

”Promisiunea de joi (11)”

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.