Gina Zaharia
„Clipa de adevăr” (37) de Gina Zaharia
După plecarea lui Andrei, Elena gândea că numai un miracol o poate salva. Medicul de gardă, o doctoriță a cărei vârstă era puțin mai...
„Clipa de adevăr” (36) de Gina Zaharia
În cruda singurătate, am început să scriu romanul vieții mele, Păcatul morții, retrăind fiecare clipă, deslușindu-i subînțelesurile.
Vizitele lui Andrei erau toate de condoleanțe. Se...
„Clipa de adevăr” (35) de Gina Zaharia
Obosisem. Micuțul mișca în pântelece meu parcă dorind să spună și el ceva. M-am așezat într-un fotoliu. Un somn greu a pus stăpânire pe...
„Clipa de adevăr” (34) de Gina Zaharia
Trecusem de luna a treia și începusem să mă obișnuiesc cu ideea că voi fi mamă. Medicul îmi confirmase că sarcina merge bine și...
„Clipa de adevăr” (33) de Gina Zaharia
Într-o zi, însă, Andrei a dispărut. N-a mai venit de atunci. L-am așteptat și a doua zi, și-n zilele imediat următoare. Am înțeles că...
„Clipa de adevăr” (32) de Gina Zaharia
– Mă iubești, Andrei? Sau mă iubeai? Erai singur, eu eram, într-un fel, singură, dar nu credeam. Am simțit însă. Acum, iată-mă. M-am săturat...
„Clipa de adevăr” (31) de Gina Zaharia
Sună telefonul. Îl las să sune. Țârâitul lui mă sâcâie. Ridic receptorul și-l trântesc fără a mă interesa cine este la celălalt capăt al...
„Clipa de adevăr” (30) de Gina Zaharia
Se făcea că eram cu Mircea pe o stradă pustie și lungă, într-un amurg rece de toamnă, cu ploi ce-mi biciuiau trupul. Mircea mergea...
„Clipa de adevăr” (29) de Gina Zaharia
Trecuseră trei luni ca trei zile, toate la fel și totuși fiecare cu specificul său. Era o dimineață de aprilie. Mircea plecase la serviciu....
„Clipa de adevăr” (28) de Gina Zaharia
A doua zi m-am simțit mai bine. M-am ridicat și m-am dus la el. Deși eram slăbită, aveam împuternicire de la destin să veghez...
„Clipa de adevăr” (27) de Gina Zaharia
Sunt singură. E sâmbătă seara. Dar ce importanță are că e sâmbătă ori luni, când toate zilele sunt la fel? Nesfârșite, reci și pustii!...
„Clipa de adevăr” (26) de Gina Zaharia
N-am mai insistat. Mă durea iarăși sufletul. Mircea nu dorea copii. Sau nu dorea copilul nostru... Un gând urât trecu iute, în ciuda încrederii...
„Clipa de adevăr” (25) de Gina Zaharia
Aveau, oare, să intre în obișnuință aceste ieșiri ale soțului meu? Mă voi obișnui vreodată cu ele?, mă întrebam. Dacă nu, cum aș putea...
„Clipa de adevăr” (24) de Gina Zaharia
S-a dus și bunicul, în zilele de început ale lui august. Ne lăsase, prin testament, totul. Dar luase cu el, în schimb, farmecul căsniciei...
„Clipa de adevăr” (23) de Gina Zaharia
Linia de cale ferată se zguduia sub trupul trenului. Ne întorceam acasă, la bunici, cărora câte nu aveam să le povestim! Cât se va...
„Clipa de adevăr” (22) de Gina Zaharia
La masă, cele două femei discutau tare, uneori chiar râzând în hohote. Se părea că trecuseră de bariera tăcerii afișate în seara din urmă...
„Clipa de adevăr” (21) de Gina Zaharia
Mai aveam o singură zi; mi-am amintit că lui Andrei nu-i trimisesem nici măcar o urare pe o ilustrată, așa cum procedasem în primele...
„Clipa de adevăr” (20) de Gina Zaharia
Am hotărât să fixăm voiajul de nuntă spre Poiana Brașov. Dormisem câteva ore, dar oboseala încă mai persista. Ne-am pregătit geamantanul și, sub privirile...
„Clipa de adevăr” (19) de Gina Zaharia
Dimineața ne-am trezit mai devreme. Andrei mai dormea încă. I-am fixat ceasul pentru ora potrivită. Mircea i-a lăsat un bilet: „Andrei, dacă te simți...
„Clipa de adevăr” (18) de Gina Zaharia
Nu știam mai nimic despre Simona. Andrei suferea. Nu mărturisisem încă nimănui secretul ei și nu știam dacă era bine sau nu, nici dacă...
„Clipa de adevăr” (17) de Gina Zaharia
– Mai las-o și tu în pace, măi Andrei, îl sfătui Mircea. N-o mai dădăci atât. Chiar n-o cunoști pe Simona?
– Mircea, se plânse în...
„Clipa de adevăr” (16) de Gina Zaharia
Andrei plecase la Mircea. Voia parcă să se descotorosească de noua situație care-i sporea tulburarea, să-i spună, să-l întrebe pe Mircea ce va mai...
„Clipa de adevăr” (15) de Gina Zaharia
Bate clopotul Mitropoliei peste bătrânul Iași, vestind ziua de duminică; bate cu ecouri lungi, fără să obosească.
Casa copilăriei Simonei pare tristă. Tristă și prăfuită....
„Clipa de adevăr” (14) de Gina Zaharia
Mii de gânduri au început războiul în mintea lui Mihai. Avea certitudinea că îl căutase. Dacă nu făcea pe ambițiosul și nu cerea șefului...
„Clipa de adevăr” (13) de Gina Zaharia
Încredințat de medici că este în afara oricărui pericol, Mihai se hotărî să dispară. Stătuse lângă ea ore întregi, cu inima strânsă, speriat că...
„Clipa de adevăr” (12) de Gina Zaharia
Vara, anotimpul bucuriei mele. Se împlinește un an de fericire. Sărbătorim evenimentul cu un pahar de șampanie la restaurantul „Dunărea”. Dar marele eveniment avea...
„Clipa de adevăr” (11) de Gina Zaharia
Primăvara și-a despletit părul peste întregul oraș. S-au topit zăpezile și s-au dezmorțit pământurile. Au înflorit zarzării, iar fluturii formează cercuri colorate în jurul...
„Clipa de adevăr” (10) de Gina Zaharia
– Astăzi ne-a invitat Andrei pe la ei, m-a anunțat Mircea.
– Și Simona? am întrebat puțin mirată că această ființă neînțeleasă și-a dorit musafiri.
–...
„Clipa de adevăr” (9) de Gina Zaharia
Mihai nu se mai arătase. Nici nu dorea să-l mai vadă. Căpătase atâta încredere și putere, încât reușise să-l îndepărteze cât de cât din...
„Clipa de adevăr” (8) de Gina Zaharia
Toamna și-a lăsat frânturi din trupul ei peste tot și a dispărut în beznă, lăsându-i loc anotimpului alb, care s-a grăbit să apară cu...
„Clipa de adevăr” (7) de Gina Zaharia
Deși Mircea se anunțase a-mi fi un profesor exigent, nu îndrăzneam să trec pragul gazdei mele din două motive: în primul rând pentru că...
„Clipa de adevăr” (6) de Gina Zaharia
La numai cȃteva minute şi-au făcut apariţia şi prietenii noştri. Era, se pare, ceva nelămurit ȋntre ei, căci Andrei ȋşi punea tot sufletul să-i...
„Clipa de adevăr” (5) de Gina Zaharia
Peste cȃteva zile aveam să-i aşteptăm la gară pe Andrei şi pe logodnica sa, Simona. Mircea ȋşi găsise ȋn Andrei, colegul său de facultate,...
„Clipa de adevăr” (4) de Gina Zaharia
Ȋl zăresc printre zecile de trecători ce se perindă prin faţa cofetăriei. Mă ȋndrept spre el cu sfială şi teamă. Dar mai găsesc un...
„Clipa de adevăr” (3) de Gina Zaharia
Am încercat să-i fac o caracterizare sumară. Avea părul brun, puţin ondulat, cu şuviţe răzleţe pe frunte, dezordonate din cauza ploii. Fizionomia ȋi exprima...
„Clipa de adevăr” (2) de Gina Zaharia
Ȋncă puţin şi am ajuns. Din compartiment, un tȃnăr zȃmbeşte şi îmi face semn că locul de lângă el este liber. Răspund, indiferentă, cu...
„Clipa de adevăr” (1) de Gina Zaharia
Povestea mea va începe aici, în umbra candelabrului cenușiu al vieții. Aici, la porțile închise ale bucuriilor mele, pe maidanul de vremuri putrezite. Nu...
„Toboșarul” de Gina Zaharia
De când mă știu, se trezea mereu înaintea mea. Cam odată cu luceafărul de dimineață. Măsura cerul cu privirea de-un cot și calcula cam...
„Troianul timpului” de Gina Zaharia
Când zăpezile urcau pe dealuri, tata ne dădea sania din pod și primeam binecuvântarea iernii. Știam că ne recunoaște, doar ne jucasem cu ea...
„Așa cum fac poeții” de Gina Zaharia
În fiecare seară, înainte de culcare, luna era călăuza care ne ducea spre casă. Mergea înaintea noastră pe poteca învelită cu umbra salcâmilor. Făcea...
„Bradul” de Gina Zaharia
Răsărise pe coama muntelui, sus de tot. Văzuse lumina în albastru şi verde. Mai întâi n-a dat importanță, dar, cu timpul, a început să...
„Morarul” de Gina Zaharia
Cred că toate morile de vânt au fost ale lui. I se spunea morarul. Savică nu era de la noi din sat, așadar, nici...
